călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jul
2011
Frankfurt: schiţă de portret
Prima dată când am venit la Frankfurt, în urmă cu câţiva ani, eram speriată de aeroport şi de limba germană, o mare necunoscută, cu excepţia celor câteva cuvinte de bun simţ pe care ar trebui să le ştii în cât mai mult limbi. Despre Fraport citisem că se află pe lista celor mai mari aeroporturi din Europa, informaţie care n‑a fost de natură să mă liniştească. Dimpotrivă, pentru că mintea mea a început imediat să producă tot felul de presupuneri care mai de care mai ilare: dacă e mare, o să mă ia cu ameţeală umblând prin el şi o să dureze o veşnicie până ajung să‑mi ridic bagajul, asta în cazul fericit în care îl găsesc. Totuşi, îmi scăpase aspectul cu buna organizare, iar panica mi s‑a risipit aproape instantaneu când am văzut că mă pot orienta cu uşurinţă şi că după aproximativ o jumătate de oră de la aterizare eram deja instalată confortabil într‑un taxi.
Hei, taxi!!!
Şi pentru că tot am ajuns la acest subiect spinos care ne provoacă tuturor dureri de cap când călătorim, să vă dau câteva detalii care v‑ar putea fi de folos: taxiurile fac parte din sistemul public de transport, iar sistemul tarifar este reglementat prin lege. Când mi s‑a spus că taxiurile sunt sigure nu prea mi‑a venit a crede, dar aşa este. La aeroport nu se ţine nimeni scai de tine cu replici de genul „Taxi la doamna? Ieftin şi bun!” şi nici nu rişti să îţi compromiţi bugetul după o cursă cu taxiul. Eu una n‑am avut nicio experienţă neplăcută cu taxiul în Frankfurt şi nici n‑am auzit pe cineva din cercul meu de cunoştinţe plângându‑se din acest motiv.
O cursă cu taxiul de la aeroport în centrul oraşului costă în jur de 30‑40 de euro. Poate părea scump după standardele noastre, dar nu mai scump ca la Roma, unde o cursă te poate costa şi 100 de euro dacă nu eşti atent. Dacă nu aveţi bani cash, plata se poate face şi cu cardul. În cazul în care o călătorie cu taxiul vi se pare totuşi prea scumpă, aveţi alternativa transportului în comun: metrou, autobuz sau tren regional.
O de la Ordnung
Am menţionat deja buna organizare. Nu este un mit, germanii chiar sunt foarte buni la asta. La prima mea venire aici primisem o listă cu instrucţiuni precise. Mă simţeam ca în filmele cu spioni, ştiam exact unde trebuie să ajung şi care îmi sunt obiectivele. De menţionat că totul a decurs conform planului, cu marjă de eroare zero, prin urmare prima mea „misiune” în Frankfurt a fost încununată de succes. L‑am întrebat pe profesorul meu de germană care ar fi cuvântul care îi caracterizează ca popor şi mi‑a răspuns fără să stea prea mult pe gânduri: Ordnung. Carevasăzică ordine şi disciplină. Oare cuvântul nostru definitoriu care este?
Nu vă închipuiţi totuşi că totul stă ca pe roze. Probleme există şi aici, ca oriunde în altă parte. Diferenţa ar fi că aici există disponibilitate pentru identificarea soluţiilor şi aplicarea acestora. De exemplu, PET‑urile sunt la mare căutare şi nu prea ai ocazia să le vezi aruncate pe stradă. De ce? Pentru că se încurajează reciclarea: în supermarketuri se găsesc automate care colectează sticlele de plastic şi dozele de aluminiu pentru contravaloarea cărora primeşti un bon ce se scade din valoarea totală a cumpărăturilor. Aşa să tot reciclezi, nu‑i aşa?
Sprechen Sie Deutsch?
Pentru că tot am adus vorba de limbă: pentru mine germana era un fel de chineză, nu pricepeam nimic din ea. Între timp am învăţat câte ceva, aşadar germana nu mai este o necunoscută absolută pentru mine. Vă spun sincer, este o limbă grea şi dacă n‑ai avut norocul s‑o înveţi de mic, îţi cam baţi capul cu ea, adult fiind. Oricum, demersul meu de a pătrunde tainele limbii germane este curajos, conform spuselor lui Mark Twain, care este binecunoscut pentru vorbele sale de duh referitoare la această limbă. Vă spun doar una dintre ele: o persoană talentată ar trebui să înveţe engleza în 30 de ore, franceza în 30 de zile şi germana în 30 de ani. Încurajatoare afirmaţie, nu? Totuşi, nu vă speriaţi dacă nu ştiţi germană pentru că Frankfurt este o metropolă cosmopolită unde se vorbeşte frecvent limba engleză.
Frankfurt, Bankfurt sau Mainhattan?
Frankfurt este un important centru financiar şi nod de comunicaţii, dezvoltarea sa fiind susţinută de activităţile financiare, comerciale şi de transport. Aici se află aproximativ 300 de bănci germane şi străine, precum şi sediul Băncii Centrale Europene şi cel al Deutsche Bundesbank (banca centrală a Germaniei), ceea ce i‑a atras oraşului porecla de Bankfurt. Bursa din Frankfurt este cea mai mare din ţară şi, totodată, una dintre cele mai importante la nivel internaţional. Mainhattan este o altă poreclă a oraşului (aluzie la râul Main şi la zgârie‑norii din Manhattan), deoarece Frankfurt este al treilea oraş european, alături de Paris şi Londra, care are un număr semnificativ de zgârie‑nori, mai precis 9 clădiri de peste 150 de metri în 2004, comparativ cu 12 în Paris şi 8 în Londra. În Frankfurt se află şi Turnul Commerzbank, construit în anul 1997 şi care, cu înălţimea sa de 259 m, a fost cea mai înaltă clădire din Europa până în anul 2005, când a fost detronată de complexul de apartamente de lux Triumph Palace din Moscova având o înălţime de 264,1 m. De asemenea, oraşul se poate lăuda cu un complex expoziţional (Messe Frankfurt) de dimensiuni impresionante (476 000 m2) care găzduieşte în fiecare an aproximativ 50 de târguri şi expoziţii din diverse domenii. Vă dau un singur exemplu: Târgul de carte (Frankfurter Buchmesse) de care cred că a auzit toată lumea.
V‑am povestit despre aeroport, taxiuri, reciclare, limba germană, zgârie‑nori şi târguri. Data viitoare vorbim despre obiectivele turistice din Frankfurt. Până atunci, spor la călătorii vă doresc!
Articole similare:
14 Comentarii la “Frankfurt: schiţă de portret”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Frumoasă această selecţie de fotografii din Frankfurt, dar cam scurtă… Of, of, pretenţiile lui Adiţă de luni dimineaţă…
Ca un privitor avizat, aş vrea să te întreb Lorena ce aparat foto ai. Merci frumos.
super.
Mai e o vorba despre limba germana, dar nu mai stiu cine a zis-o: “limba germana e ca un peste care inoata, inoata, inoata, si iese la sfarsitul frazei cu verbul in gura”
@adi: mi-a placut asta cu “privitor avizat”.
Adi, mie mi-a venit o idee…de ce nu iti faci blog foto? Si nu glumesc deloc. Se vede clar ca esti pasionat de fotografie.
Lorena, aprob pozitiv! Unul din orasele mele preferate. Pe mine stii ce m-a mirat acolo? Faptul ca sunt totusi putine cladiri vechi. Cand te gandesti cat au reconstruit oamenii astia…jos palaria! Avem de unde ne inspira.
@ina: Am vrut să spun că nu sunt un amator începător în ale fotografiei; studiez fotografia, pe cont propriu, de vreo 15 ani.
@alina: Mulţumesc pentru idee. Mă gândesc şi eu la asta. Din nefericire, mulţi ani am lucrat cu film, dar am pierdut absolut toate negativele şi nici nu mi-am construit un portofoliu. Acum încerc să fac pace cu digitalul. Să vedem ce iese…
Un blog se construieste, fiecare a inceput de undeva. Incepe-l fara frica, la cat esti de comunicativ in scris, online, nu ai avea probleme nici din partea asta. Ca sa rezum, pasiune exista, dorinta exista, comunicativ esti…ce mai astepti?
Dorinţa era latentă până acum. Mulţumesc Alina. Gata, nu mai aştept.
Adi, fix ce spuneam si saptamana trecuta. Indrazneste fara frica, nu conteaza neaparat ce iti spun eu sau altii, conteaza ca tu vrei si poti!
Ahhh, Frankfurt!
Mi-a placut copacelul (cred ca era ginko biloba, daca imi aduc bine aminte) din gradina muzeului Goethe… Si sa mananc sushi pe terasa unui zgarie-nori 
@Adi: mai multe fotografii in urmatoarele articole despre Frankfurt
Si ca sa-ti raspund la intrebare:
aparatul este un simplu Nikon Coolpix
@Ina: da, da, stiu de expresia aia, numai ca nici eu nu-mi aduc aminte cine este autorul
@Alina: da, asa este, nu sunt prea multe cladiri vechi, din cate am inteles orasul a avut mult de suferit de pe urma bombardamentelor
@Ally: n-am incercat sushi la inaltimea aia, recunosc :p
Lori, de-am fi oe jumate din nemtii. Nu ca nu putem, sunt convinsa ca da. Numai sa vrem! Si eu am urcat undeva sus in Frankfurt, pe o terasa a unui zgarie nori dar nu mai stiu exact care
de-am fi pe jumatate ca nemtii
Întregi ca nemţii suntem noi, nemţenii (cei ca şi mine, care vin din Piatra Neamţ)
[...] Frankfurt, schiţă de portret [...]
[...] în articolul precedent v-am povestit despre aeroport, acum o să vă spun câte ceva despre gară. În 1888 când a fost [...]