Pe urmele mocăniţei spre Vânătările Ponorului

De pe fereastra maşinii urmăream vechile şine de tren de pe Valea Arieşului. Îmi aminteam întreaga călătorie... când eram micuţă şi m-a luat tata în Apuseni pe platforma mocăniţei. Aşteptând în gara de la Câmpia Turzii măsuram şi comparam şinele înguste cu celelalte de lângă. Am privit cum se apropia locomotiva cu aburi, urmată de vagoanele mici şi caraghioase. Din câte ţin minte înăuntru erau doar câte un scaun pe fiecare parte, nu erau compartimente şi nu era nimeni. M-am aşezat. Trenul a pornit. Şi am stat cuminte până m-a chemat tata în spate. Aici am ieşit din vagon pe o platformă descoperită, plină de turişti. Deci aici erau toţi călătorii. Astfel a început una dintre cele mai frumoase călătorii. Am trecut prin zone strâmte, prin păduri dese, trebuia să ne ferim de  crengile care mai că ne loveau, apoi pe malul Arieşului, atât de aproape încât am crezut că ne vom răsturna. Nu pot să uit cum se urcau oamenii din mers, pentru că mocăniţa nu oprea în ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.