Cât de frică îţi este să iei o decizie?

Limitele sunt doar cele pe care ni le impunem singuri

După subtitlul acesta eu nu ar mai trebui să continui cu nimic pentru că am spus deja totul şi, de fapt, nici măcar nu am spus-o eu ci foarte mulţi alţi oameni mai deştepti ca mine. Dar nu mă pot abţine să nu observ cât de bine se potriveşte acest adevăr chiar şi în situaţiile în care ne plângem că nu putem călători suficient, din motive pe care le găsim pe loc, fără să ne gândim prea mult: că nu ne permite munca pe care o facem sau obligaţiile pe care le avem, că nu avem timp, că nu avem bani suficienţi, că nu avem cu cine şi alte câte şi mai câte… Uităm că tot ceea ce facem este un rezultat al propriilor noastre alegeri. Şi că frica de a lua anumite decizii e mai puternică uneori decât dorinţa, ceea ce e deja suficient de grav! Napoleon Hill avea o idee care mie mi s-a părut extraordinară şi care chiar cred că ar trebui aplicată: “ar fi extrem de benefic dacă niciun colegiu nu ar mai accepta înmatricularea studenţilor decât dacă aceştia şi-ar declara principalul scop în viaţă. Încă şi mai benefic ar fi dacă toţi elevii care sunt înmatriculaţi în sistemul şcolar ar fi învăţaţi de mici obiceiul de a lua decizii, dând chiar un examen pe acest subiect înainte de a putea trece într-o clasă superioară. Obiceiul indeciziei dobândit din cauza deficienţelor sistemului educativ nu se mai pierde apoi niciodată. Un exemplu în această direcţie îl reprezintă studenţii care nu ştiu ce ocupaţie să îşi aleagă după ce termină facultatea. Mulţi dintre ei nici măcar nu îşi aleg o ocupaţie! Odată ieşiţi de pe băncile facultăţii ei îşi caută şi acceptă orice fel de slujbă care le iese în cale. Acest lucru se datorează vechiului obicei al indeciziei. 98% dintre salariaţii moderni se află în situaţia actuală datorită incapacităţii de a lua anumite decizii ferme şi de a-şi planifica obţinerea anumitor poziţii precise, precum şi datorită ignoranţei lor în ceea ce priveşte alegerea angajatorului dorit.

Astăzi elevii încep din nou şcoala şi mă uit la LumeaMică gândindu-mă că singură nu îi pot da educaţia pe care ar trebui să o primească şi ştiu că o mare parte din ceea ce va fi ea în viitor depinde de mine dar şi de ceea ce va învăţa – sau nu, în şcoală. Şi nu vă pot ascunde că mă tem!

Există multe exemple în istorie şi în lume din care putem înţelege cum curajul unor oameni de a lua anumite decizii a însemnat ceva important pentru omenire. Călătorind avem şansa de a afla mai multe şi de a simţi mai îndeaproape aceste exemple şi modele. Aşa că noi nu te putem îndemna decât îţi urmezi dorinţa de a cunoaşte lumea şi, dacă îţi doreşti asta cu adevărat, să nu cauţi scuze în circumstanţele pe care tocmai tu le-ai creat.

Săptămâna trecută noi am călătorit pe două roţi prin România sau la pas în jurul Aradului, am aflat cât costă o vacanţă pe cont propriu la Disneyland sau când e cel mai bine să vizitezi Mont Saint-Michel. Tu pe unde ai mai fost şi ce ai mai aflat?

Fotografie: Dusty laces

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.