Prima delegație ever (4)

Luni dimineaţa ne‑am reluat locurile la tanti la pensiune, da’ de data asta cu strategia făcută: atât io, cât şi Laci, am spart un ouţ, nu ne‑o plăcut gustul, am spart alt ouţ, nici ăla nu corespundea. I‑am zis gata, io mănânc cereale cu lapte, el şi‑o luat ceva musli cu iaurt. Ioi, tre’ să guşti neapărat laptele lu’ ăştia, zic io. Laci, şi ăsta fără creţe pe minte, la fel de senin, dar vai, tre’ să guşti să vezi ce iaurt avem, alea‑alea. Aşa că am lăsat baltă cerealele cu lapte, am luat un bol de iaurt cu musli, am mai luat unu’, da’ cu iaurt de fructe, cu alt tip de musli. Ăstalalt, la fel. Cert e că veneau ăia de la NATO, haleau o frunză şi plecau, în timp ce la noi pe masă deja era un maldăr consistent de chestii consumate nici pe sfert. Ce sfert, abia ce băgam lingura în mâncare şi o lăsam deoparte, luam altceva. Baba, evident, fierbea.

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Trainer (tehnic) cu ochii larg deschişi spre lucrurile mari şi mici, cu credinţa de nezdruncinat că a dărui este o obligaţie, nu un privilegiu. A, da, pentru cei care se mai miră încă de ce nu îl văd pe Moş Crăciun: vine, da' vine călare pe un covor zburător, nu pe o sanie trasă de reni.