|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Înainte de vă spune câteva curiozităţi sau lucruri mai puţin cunoscute despre Londra, m-am gândit să mă leg de articolul trecut legat de circulaţia pe stânga din Anglia şi să vă povestesc cât am chinuit eu un şofer englez.
Pe vremea aceea în care nu existau mesaje pe stradă care să-ţi spună unde să te uiţi ca să nu te arunci, aparent sinucigaş, în faţa unei maşini, am mers timp de o lună (cu excepţia weekend-urilor desigur) cu un autocar, de două ori pe zi, de la hotelul-pensiune unde stăteam în Boscombe, la fabrica de avioane BAE unde se şcolarizau muncitorii români.
Norocul meu era că şoferul era un tip foarte simpatic şi cu simţul umorului pentru că altul în locul său m-ar fi exterminat după câteva zile de chin sau doar pentru a scăpa omenirea de un pericol public.
Să vă spun cum decurgeau lucrurile. El, şoferul cu scaun pe partea dreapta – logic, nu?! Eu, pasager, trec pe lângă el, îi zâmbesc, îi mulţumesc că ne-a dus (excelent şofer, de altfel!), cobor şi…. mă aşez frumos în faţa autocarului privind cuminte spre stânga de unde, în logica mea interioară de nezdruncinat, puteau veni maşini care să mă împiedice să traversez strada către hotel.
Adică coboram prin faţă dar, din secunda în care eram jos, în mintea mea eram în spatele autocarului (aşa ca la autobuzele din ţară) şi rămâneam astfel plantată pe carosabil blocând plecarea autobuzului. Şoferul, aştepta şi el cuminte să-mi vină mintea la cap (ceea ce nu se întâmpla niciodată) sau să strige colegii la mine, asta însă după ce se hlizeau preţ de vreo juma’ de minut. Trezită brusc din reveria mea inocentă, mă uitam la şofer, ridicam din umeri a neputinţă şi-a scuză, el zâmbea cu gura până la urechi şi uite aşa, aproape în fiecare zi. Prin urmare, să nu vă miraţi dacă mai am oarece dubii cu privire la capacitatea mea de a conduce pe stânga. Poate pot sau poate… nu. Dacă-l întrebaţi pe englez, răspunsul e previzibil.
Şi-acum, ştiaţi că:
Ei, destul pt. azi – la un oraş aşa mare, sunt multe de povestit aşa că mai lăsăm şi pe altă dată.
Londra este oraşul adoptat de Anca, în răspuns la campania noastră de adopţii.
[...] Constanţa, Călin şi-a continuat amintirile despre Prima delegaţie, Anca ne-a povestit ceva Aventuri în traficul pe stânga şi 5 lucruri despre Londra, Ghiocel(a) şi-a amintit cât de frumoase sunt Meteorele şi ne-a amuzat cu O păcăleală de 8 [...]