Când normalitatea devine o calitate

Am fost o adolescentă dificilă şi răzvrătită. Sunt o mamă destul de atipică şi o soţie mai greu de suportat. Am avut tot timpul dorinţa de evita banalul, normalul, prejudecăţile, locurile comune. În viteza vieţii nu am realizat că normalitatea a devenit o calitate, un atribut pe care toţi îl căutăm şi, atunci când îl găsim, îl admirăm. Am făcut lucrurile cu drag şi pasiune, aşa cum am crezut eu că e bine şi am avut o surpriză: cele mai multe aprecieri pe care le-am primit au fost legate de faptul că suntem oameni normali! Şi m-am simţit bine când am primit acest compliment, eu care nu am învăţat nici până la vârsta asta să primesc complimente şi mereu am avut sentimentul că sunt false. Ei bine, am crezut în sinceritatea acestui compliment. Şi am fost mândră de noi, de mine, de Alex, de toţi ceilalţi oameni normali care ni s-au alăturat în LumeaMare.  De când organizăm întâlnirile cu Poveşti din LumeaMare am auzit de cele mai multe ori remarci de genul: “felicitări pentru ceea ce faceţi şi pentru că sunteţi oameni normali”. “Oamenilor le face plăcere să audă şi lucruri normale într-o ţară nefericit de anormală” a spus Bogdan Teodorescu în emisiunea TV de vineri, în care ne-a şi menţionat. În aceeaşi emisiune, pe care o puteţi viziona şi voi aici (şi merită să o faceţi) acelaşi Bogdan Teodorescu a afirmat că a plecat de la ediţia de Poveşti din LumeaMare la care a fost şi invitat şi povestitor spunând: “uite că există normalitate, uite că există viaţă frumoasă, uite că există ceva frumos despre care să povesteşti!”. Nu cred că este cazul să vă spun că aceasta este declaraţia mea de fericire pe ziua de azi, chiar nu găsesc altceva mai intens decât asta pentru ultimele 2-3 zile.

Mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat să înţeleg acest al doilea sens al cuvântului normal, sensul de bun, frumos, firesc, natural. Vă sunt recunoscătoare!

Şi pentru că e luni, vă invit să citiţi sau să recitiţi impresiile noastre din săptămâna trecută, impresii de la oameni normali într-o lume… mare: Maria ne-a povestit despre Malcesine, una dintre perlele lacului Garda; Octavia şi-a încheiat periplul prin Bucovina; Ina s-a întristat când a vizitat Cazinoul din Constanţa, Călin şi-a continuat amintirile despre Prima delegaţie, Anca ne-a povestit ceva Aventuri în traficul pe stânga şi 5 lucruri despre Londra, Ghiocel(a) şi-a amintit cât de frumoase sunt Meteorele şi ne-a amuzat cu O păcăleală de 8 kilometri, Laura a fost la Teatrul Evreiesc de Stat, zâna bună a elevilor.

O săptămână fericită şi normală să aveţi!

Articole similare:

• O aniversare cu poveşti amuzante
• Cum să faci rezumatul unui an?
• Azi n-avem articol!
• Colţul tău din România 2
• Rezumatul săptămânii 13-19 iunie

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, scrie despre călătoriile pe care le face cu familia sau cu motocicleta, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.

Roxana

Website-ul meu
Urmareste-ma pe Twitter  

5 Comentarii la “Când normalitatea devine o calitate”

1. akafix says:

   November 21, 2011 at 11:19 am

   Bogdan a exprimat exact ce am simtit si eu la intalnirile cu voi – ca sunt intr-un loc in care oamenii sunt normali, nu in sensul gresit de banali, obisnuiti, ci de asa cum ar trebui sa fie oamenii in general. E foarte reconfortant sa ai confirmarea ca mai exista oameni normali langa care te simti relaxat.
2. Roxana says:

   November 21, 2011 at 11:58 am

   Multumesc Anca!
3. Zazuza says:

   November 21, 2011 at 5:31 pm

   nu inteleg de ce normalul asta a devenit – hai, sa nu-i zic anormal, dar in orice caz greu de gasit. am mai zis ca mi-a placut mult sa va vad in direct saptamana trecuta si sper sincer sa ne vedem si in persoana cat de curand!
4. dana c says:

   November 21, 2011 at 8:32 pm

   Cred ca dupa zeci de ani de ascunzishuri si dedublari, lumea noastra mica si ROtunda a inceput sa vada si sa guste din plin lumea mare. Si a capatat curajul si placerea sa “share” , ceea ce ne apropie de natziile civilizate si libere.E bine ca pentru asta s-a nascut un site virtual, apoi fizic ! Chiar, cum traducem “share” ? e o impartire cu adunare, in acelasi timp …!
5. Declaraţia de fericire (8) | impresii din lumea mare says:

   November 22, 2011 at 3:31 pm

   [...] nu am mai scris o declaraţie de fericire separată pentru că am inclus-o cumva în rezumatul de luni. Astăzi însă ştiu sigur că ceea ce m-a făcut fericită ieri merită câteva propoziţii [...]