Aventuri în traficul pe stânga şi 5 lucruri despre Londra

Aventuri în traficul pe stânga şi 5 lucruri despre Londra

Înainte de vă spune câteva curiozităţi sau lucruri mai puţin cunoscute despre Londra,  m-am gândit să mă leg de articolul trecut legat de circulaţia pe stânga din Anglia şi să vă povestesc cât am chinuit eu un şofer englez.

Pe vremea aceea în care nu existau mesaje pe stradă care să-ţi spună unde să te uiţi ca să nu te arunci, aparent sinucigaş, în faţa unei maşini, am mers timp de o lună (cu excepţia weekend-urilor desigur) cu un autocar, de două ori pe zi, de la hotelul-pensiune unde stăteam în Boscombe, la fabrica de avioane BAE unde se şcolarizau muncitorii români.

Norocul meu era că şoferul era un tip foarte simpatic şi cu simţul umorului pentru că altul în locul său m-ar fi exterminat după câteva zile de chin sau doar pentru a scăpa omenirea de un pericol public.

Să vă spun cum decurgeau lucrurile. El, şoferul cu scaun pe partea dreapta – logic, nu?! Eu, pasager, trec pe lângă el, îi zâmbesc, îi mulţumesc că ne-a dus (excelent şofer, de altfel!), cobor şi…. mă aşez frumos în faţa autocarului privind cuminte spre stânga de unde, în logica mea interioară de nezdruncinat, puteau veni maşini care să mă împiedice să traversez strada către hotel.

Adică coboram prin faţă dar, din secunda în care eram jos, în mintea mea eram în spatele autocarului (aşa ca la autobuzele din ţară) şi rămâneam astfel plantată pe carosabil blocând plecarea autobuzului. Şoferul, aştepta şi el cuminte să-mi vină mintea la cap (ceea ce nu se întâmpla niciodată) sau să strige colegii la mine, asta însă după ce se hlizeau preţ de vreo juma’ de minut. Trezită brusc din reveria mea inocentă, mă uitam la şofer, ridicam din umeri a neputinţă şi-a scuză, el zâmbea cu gura până la urechi şi uite aşa, aproape în fiecare zi. Prin urmare, să nu vă miraţi dacă mai am oarece dubii cu privire la capacitatea mea de a conduce pe stânga. Poate pot sau poate… nu. Dacă-l întrebaţi pe englez, răspunsul e previzibil.

Şi-acum, ştiaţi că:

  • Big Ben nu este numele ceasului, ci al celui mai mare clopot din turn. Numele turnului cu ceas este de fapt Turnul Sfântului Ştefan (St. Stephen’s Tower)?
  • Londra este un oraş atât de cosmopolit încât 25% din cei aproximativ 8 milioane de locuitori vin din afara Angliei?
  • Tamisa (The Thames) are mai mult de 200 poduri şi 20 de tunele?
  • Londonezii sunt mari iubitori e pisici, numărul acestora depăşind 4 milioane, aproape facare familie având cel puţin una? De altfel, prima expoziţie de pisici a avut loc la Crystal Palace din Londra, în 1871.
  • Londra a rezultat din unirea a două oraşe: The City sau Square Mile care a fost  iniţial aşezarea romană denumită Londinium şi oraşul Westminster unde se află Parlamentul. Oraşul a mai fost denumit Ludenwic în perioada saxonă şi Ludenburg pe vremea lui Alfred cel Mare?

Ei, destul pt. azi  – la un oraş aşa mare, sunt multe de povestit aşa că mai lăsăm şi pe altă dată.

Londra este oraşul adoptat de Anca, în răspuns la campania noastră de adopţii.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Traducător la bază cu actoria în suflet, Anca, zisă Akafix, a găsit în călătorii o îmbinare a multor dorinţe şi pasiuni şi cocheteaza cu scrisul pe blogul ei şi pe la prieteni, cu gândul şi inima la minunile lumii şi la oamenii săi.