Indonezia, N!on amour

... Şi cum vă spuneam în articolul despre Transsiberian: chinezul cu care împărţeam compartimentul în drumul nostru către Extremul Orient citea în palmă. (Cum am ajuns să pot face acel drum e o altă poveste. Alt articol. Aruncaţi o ocheadă sub link-ul de mai sus dacă vreţi să vă dumiriţi cu De ce-urile şi CUM-urile de genul ăsta.)

Era deci iunie, terminaserăm şcolile la Viena. Noi, adică Nae şi cu mine. Nae nu e din România şi nu e nici măcar băiat. E o japoneză super!! (regret, băieţi, deja măritată), prietena mea cea mai bună de pe vremea studenţiei la Viena. Pentru cei grăbiţi însă repet aici informaţia de sub link: studiam japoneză şi chineză şi, fiind o mică tocilăruţă, aveam o bursă de la buumwuf. Mai doct, BMWF. BundesMinisterium für Wissenschaft und Forschung, pe-n română Ministerul pentru Ştiinţă şi Cercetare din Austria, din care mi-am finanţat nişte călătorii. Numele Nae provenea, după explicaţia t...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!