Am vrut înapoi în Dolomiţi, mă întorc prin Dolomiţi

Prima dată i-am văzut oglindiţi, ca o amintre frumoasă şi impresionantă, în privirea entuziastă a părinţilor mei. Apoi i-am admirat în poze. Nu a trecut mult şi i-am regăsit în acuarele. O anumită fotografie a Mariei, colega noastră din LumeaMare, mi-a rămas în suflet şi la ea mă gândesc de fiecare dată când pronunţ numele Dolomiţilor. A fost ca o dragoste prin corespondenţă, cu certitudinea că voi avea ocazia să ajung să văd şi cu ochii mei obiectul adoraţiei şi că nu voi descoperi în locul munţilor maiestuoşi şi stâncoşi vreun deluşor molcom şi pitic. Ştiam că nu voi fi dezamăgită şi abia aşteptam să ajung la prima întâlnire.

I-am întâlnit prima dată în mai 2012, când am ajuns acolo pe două roţi, împreună cu Ina, pe traseul de care v-a povestit ea deja aici.

Citeşte mai departe cum a fost cea mai fumoasă zi din toţi cei 5000 de km, ziua cu 150 de ace de păr, pe SlowRide.ro.

O să vezi în artiol că îmi doream să mă întorc. Şi pentru că am învăţat deja de la vacanţa aceasta lungă în Italia că trebuie să am grijă ce îmi doresc pentru că mi se va îndeplini dorinţa, dintre toate planurile şi scenariile de întoarcere, după cele trei săptămâni în Langhe (şi îţi jur că au fost vreo 4 variante de traseu!), numai ăsta a vrut sa se concretizeze. Îţi povestesc eu mai multe la întoarcere, până una alta te invit să dai click pe articolul de pe SlowRide şi să te bucuri de aventura din mai şi de minunaţii Dolomiţi.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.