Când ne-am dat jos din tren, la Sintra, arătam ca nişte găini rătăcite. Cu bagajele uruind după noi, am făcut stânga, apoi stânga împrejur, am coborât pe o stradă, am urcat înapoi, ne-am întors în faţa gării şi ne-am scărpinat în cap. Eram aproape, foarte aproape, ştiam asta, pensiunea noastră ne zâmbea de vis-a-vis dar noi tot nu o vedeam. Espaço Edla are două intrări: una nesemnalizată, spre gară, folosită de oaspeţi, alta oficială pe strada paralelă. Am reuşit în cele din urmă să facem ocolul corect şi să o găsim. Ne-a impresionat din prima salonul de ceai şi masă, atât de tare încât ne-a pocnit subit setea, pofta şi foamea, nu mai ştiu în ce ordine. Era încă devreme, camera nu era gata dar gazdele au fost foarte amabile şi ne-au ajutat să scăpăm de bagaje.

Sintra Train station_05037
Invârtitul în jurul gării din Sintra

Am mâncat foarte bine şi destul de ieftin, în salonul pensiunii. Ochisem de cum am intrat, pe o farfurie, o salată verde cu brânză, căpşuni şi banane, aşa că am cerut şi eu o porţie. Alex şi-a luat ceva carne cu ciuperci iar Petra o lasagna destul de creativă. Deserturile zâmbeau şi ele la noi, proaspete şi apetisante, din vitrina cu dulciuri. Dulciurile nu ne-au ocolit nici a doua zi la micul dejun, servit elegant şi fără zgârcenie de către proprietari, în acelaşi salon decorat cu obiecte pretenţioase, păpuşi de porţelan dar şi produse delicioase şi frumoase de vânzare, expuse într-o bibliotecă.

Espaco_Edla_05033
Espaço Edla

La cameră nu am apucat să facem fotografii. Ţin minte că era aerisită, cu mult alb care compensa dimensiunile ei reduse şi câteva tuşe de culoare bine plasate, micuţă dar cu suficient loc pentru a adăuga o saltea groasă pentru LumeaMică, fără costuri suplimentare. Nici la micul dejun nu ni s-au solicitat bani în plus, preţul cazării fiind mai mult decât rezonabil, cel mult 50 de euro camera cu mic dejun. Aerul condiţionat şi conexiunea wireless nu lipseau. La baie ajungeam printr-un hol comun, dar asta nu însemna că o împărţeam cu altcineva, la etajul nostru erau două camere şi două băi.

Trecând acum la capitolul masă, în timpul zilei ne-am mulţumit cu produse de patiserie proaspete şi foarte bune, pe care le găseşti la tot pasul în Portugalia, ne-am mai răsfăţat cu o vişinată (ginja) în păhărel de ciocolată şi alte minunăţii neindicate persoanelor grăsuţe, ca cele de faţă.

Iar în cele două seri pe care le-am petrecut la Sintra am încercat două restaurante. Primul, Tulhas, s-a clasat în categoria „capcană pentru turişti”, menţionat şi lăudat în ghiduri, cu o vechime considerabilă şi câteva detalii care meritau vizita, cum ar fi panourile de azulejos de pe pereţi sau vechiul puţ pentru cereale aflat chiar în restaurant. Mâncarea însă a lăsat de dorit, fiind cel mult mediocră.

Tulhas_Sintra_5165

 

Pe al doilea, GSpot Gastronomia, îl testasem deja în Lisabona, în varianta sa provizorie, la târgul gastronomic Peixe em Lisboa. Ştiam aşadar că nu ne vom frige. Cu un aspect exterior ce poate nu ne-ar fi îmbiat să intrăm dacă nu eram hotărâţi să mergem şi un interior minimalist dar aranjat cu mult bun gust, restaurantul avea doar câteva mese (pot intra cel mult 20-24 de persoane) şi preţuri destul de piperate. Pofticioşi cum suntem şi dorind să gustăm din mai multe feluri, am ales un meniu de degustare de 30 de euro / persoană şi un vin la un preţ cât de cât accesibil. Totul a fost excelent gătit, cu aromele şi texturile potrivite şi un turnedo Rossini atât de fraged încât Alex nu s-a putut stăpâni şi a mai cerut o porţie, contra sumei suplimentare de 10 euro. Nu mai ştiu dacă ne-a costat mai mult ca în prima seara dar ştiu sigur că de acolo am plecat cu senzaţia că a meritat. Nici nu se putea altfel, combinația chef Joao Sá și chef André Simões alături de somelierul Manuel Moreira a făcut ca acest restaurant să devină unul dintre cele mai bune din Sintra. Este înțelept să suni înainte pentru rezervare ca să nu rămâi pe afară. Merită să spun că meniul de prânz îți oferă variante foarte convenabile ca preț (12-13 €/persoană).

Tornedo Rossini com pastinaca
Tornedo Rossini com pastinaca

Cam aşa am dormit şi am mâncat în Sintra. Şi cum nu am făcut doar asta, te aştept în episoadele următoare, să îţi povestesc ce am văzut şi ce ne-a plăcut mai mult.

Cazare: Espaco Edla


Vizualizare hartă mărită

Restaurant GSpot Gastronomia

Vizualizare hartă mărită

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.