Excursia noastră spirituală în Thailanda (1)

„Atenţie se închid uşile. Urmează staţia Piața Muncii“. Încă mă simt străină, ca un om pus cu mâna într-un decor căruia nu-i aparţine. Am venit de două săptămâni. Nu am avut chef să mă întâlnesc cu nimeni, să povestesc cum a fost, deşi toată lumea îmi cere. Şi eu aş fi făcut la fel. Nu m-am grăbit să-mi reiau activităţile. Mă simt un roboţel care face ce trebuie să facă, igiena zilnică, mersul la serviciu, cumpărăturile şi nu se integrează. Eu vin de departe. Ce să alegi ? Între un Trip Advisor cu punctele importante din trecutul tău de călător şi semeţul bucket list cu toate visele tale îndrăzneţe este ACUM. Nu mai vreau să mă gândesc la ce a fost (nici la tine, ok?), nu mai vreau morcovi aruncaţi undeva într-un viitor incert. Ce alegi acum să faci şi încotro vrei să te îndrepţi? Asta îmi spun. Am un bucket list. Încerc să nu-l lăbărţez la 100 de lucruri după moda americană cu chestii de genul să mă plimb cu bicicleta în Toscana sau să merg la spa la Caud...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!