După toate pregătirile (partea întâi aici) şi vizita în provincia Chiang Mai (partea a doua aici ) a sosit vremea pentru odihnă la mare. Dar Thailanda avea alte planuri pentru noi.
La plajă
Am mers o vreme cu vaporul din Krabi până în Koh Phi Phi şi am acostat pe un ţărm cu un iureş de nedescris. Toate posibilităţile de cazare erau înşirate pe un panou şi ne-am alăturat şi noi grupului de curioşi să ne căutăm cazare. Transportul era inclus. Omul care ne-a anunţat că ne duce la hotel ne-a pus bagajul într-o roabă şi ne-a condus. Ei? Când am mai avut transportul cu roaba inclus? Distanţele sunt mici pe insulă şi foiala e mare.
Am dat telefon la hotelul din Chiang Mai să anunţ că am uitat bluzele în şifonier şi, în schimbul taxei de transport, au promis că mi le trimit la un hotel indicat de mine în Bangkok. Am mers la banca de pe insulă şi am făcut plata.
Plaja era plină când am sosit noi la prânz. Eram obosită şi nu ştiam ce-o să facem în continuare. Să mâncăm părea o idee bună. Apoi prin interiorul insulei am ajuns şi la partea retrasă a golfului. Am întâlnit un pescar care m-a impresionat prin simplitate şi engleza la un nivel bun. Ne-a abordat delicat şi ne-a oferit coliba lui pentru odihnă. A început ploaia şi noi stăteam de vorbă, sub un acoperiş de paie, cu pescarul. În zare, din marea Andaman ieşeau stâncile ascuţite.
Într-una din zile am testat homarii. Erau cei vii, care mişcau în nişte bazine la vedere, la intrarea pe terasă, şi gătiţi pe grătare tot la vedere, dar erau şi localuri unde după ce-ţi alegeai homarul din acvariu cineva îl ducea în spate la bucătarie. Şi, în ultimul rând erau homarii care nu mai erau în bazin şi nici la vedere nu se găteau. De aici şi diferenţele de preţ. Am colindat barurile de pe plajă şi am constatat că insula nu era prea mare şi nici distracţiile prea variate, şi nici linişte şi pace nu era. A fost momentul acela când am avut senzaţia că am greşit insula. Plătisem cazarea pe toate cele 3 nopţi, cursele cu vapoare către insulele din jur nu erau la ore convenabile care să ne ajute să ne schimbăm planul. Momentul l-am numit ACCEPTARE. Apoi am intrat într-un bar şi ne-am luat o găletuşă cu pina colada, cocktail căruia încă îi mai păstrez o amintire plăcută şi îl comand şi în ţară în amintirea unor zile călduroase de februarie, dintr-o ţară îndepărtată cu o mare turcoaz şi oameni care zâmbesc frumos.
A doua zi am fost într-o excursie organizată in jurul insulei. Au fost puţine vorbe ziua aia, mai mult trupuri ude şi tolănite pe băncile unui vapor care ne legăna şi ne ducea mai departe, spre o nouă plajă unde făceam snorkeling sau cercetam puţin ţărmul. O zi întreagă al cărei singur scop pare să fi fost s-o pierdem.
Bangkok în drum spre casă
După 3 nopţi pe insulă am revenit in Bangkok. A fost trecerea de la o agitaţie la altă agitaţie. În primul rând am avut treburi adminsitrative – ca de exemplu să ridic bluzele trimise de la Chiang Mai la un hotel.
Apoi am făcut o vizită in Nana District. Am văzut mai mulţi transsexuali decât în alte locuri si nu am putut să nu admir grija cu care-şi alegeau hainele şi gesturile, cu infinită graţie. Ajunsă la un food court nu-mi puteam lua ochii de la persoana care servea. Zâmbetul delicat, radios, părul strâns sub bonetă, trăsăturile fine. Mă uitam ca vrăjită când mi-a zâmbit şi mai mult, larg, până am înţeles că e transsexual. Începusem să mă obişnuiesc şi cu femeile aşezate în jurul unei mese pe câte o aşa-zisă terasă care strigau turiştilor într-un cor, cu glas subţire, ridicând tonul pe finalul întrebării– «Masaaaaaaaj?» Începusem să simt oraşul, să ştiu locuri, să mă orientez. Începusem să am dorinţele de final de excursie – un ultim fresh de cocos.
Mâncarea a fost un punct forte al excursiei noastre. Ştiam dinainte că aşa va fi, m-am bucurat de fiecare masă şi pomenesc şi încerc tot felul de variante, acum, după excursie. Ar merita un episod în sine. Mai parfumată decat bucătăria chinezească (de la care a împrumutat variantele cu prăjire – stir fry, cu multe ierburi aromatice, cu mai puţin ulei şi mai mult lapte de cocos în diverse mâncăruri, bucătaria thailandeză ne-a încântat simţurile. Sunt diferenţe regionale cum e şi normal – în zona Chiang Mai mâncarea e mai simplă, cu mai puţine ingrediente, în nord-est îşi face simţită prezenţa pădurea tropicală şi apar şi în zona culinară insecte, scorpioni, şerpi, iar în centru şi în insule se găteşte ţinând cont şi de turişti şi aspectul mâncării.
Spre deosebire de noi europenii, thailandezii pun toată mâncarea pe masă odată. Fiecare mesean îşi face propria combinaţie de sosuri, garnituri şi carne. Nu mi s-a întamplat să mă întrebe daca vreau carnea mediu sau rare. În general, este bine prăjită sau, cum spune englezul, well-done. Phad Thai este felul lor naţional de mâncare, iar dacă eşti norocos şi nimereşti la o petrecere – eşti tratat exact ca cineva din familie. Au fost dimineţi înseninate din simpla lecturare în meniu a salatei cu morning glory. De băut se bea orice şi sunt variante locale foarte gustoase.
Whiskey Hong Thong, Rom Chang, bere Singha, Chang sau segmentul cel mai de jos – Leo, rom SangSom, sucul de nucă de cocos, pina colada – erau frecvent pe străzi, în baruri şi restaurante pentru a fi testate. Nu am încercat ceea ce ei numesc zahăr din trestie sugar cane, dar rămâne pe data viitoare.
Ultima zi din Bangkok am păstrat-o pentru Ayutthaya, Veneţia Estului, capitala provinciei cu acelaşi nume. O excursie de o zi la mai puţin de 70 km în afara Bangkok-ului. A fost unul dintre cele mai frumoase locuri văzute în Thailanda, cu temple vechi de la 1350 care amintesc de cele din Cambodgia prin arhitectură. Aici nu era deloc înghesuială. Am mers şi la mica piaţă plutitoare din Ayutthaya, care nu se compară cu cele din Bangkok, dar poţi să-ţi faci o idee. Era nostalgia de final de excursie, apa mâloasă de la râul Chao Phraya şi finalul unui vis împlinit.
Când am ajuns în aeroport, cineva de la ghişeu m-a oprit şi o thailandeză zâmbitoare mi-a adus geaca uitată în avion la Kuala Lumpur. Cercul s-a închis, uneori lucrurile la care ai renunţat «vin» înapoi. Am râs din nou cu prietena mea. Erau toate la locul lor şi ceva în plus.
Să ai partenerul potrivit într-o călătorie e ca în viaţă, în general – drumul e mai lin, lucruri care par complicate se netezesc, toate prostiile par distractive.
Renunţarea la hainele favorite, dragostea pentru prietenia noastra veche de mai bine de 30 de ani cu toate certurile din excursia asta, acceptarea faptului ca Koh Phi Phi nu e chiar o insulă de vis, deşi peisajele sunt, conştiinţa faptului că irlandezii şi polonezii din nopţile noastre de pe insulă sunt trecători, (la fel şi francezii din Bangkok cu invitaţia lor la piscina privată), liniştea din templul Wat Chedi Luang şi după aceea, recunoştinţa că am putut să hoinăresc pe nişte străzi de undeva departe din lumea asta au făcut până la urmă ca excursia noastră să fie şi spirituală, chiar dacă la început formularea asta pretenţioasă mă făcea să zâmbesc.
Detalii practice – Program şi câteva preţuri
23-24.02 Bucureşti-Bangkok, sosire pe la 10.00 am in Bangkok + visa aprox 30 euro.
Cazare şi somn
Seara Sky bar Above Eleven
Luni 25.02 – Bangkok excursie 3 temple, iar noaptea 25- 26.02 drum cu trenul de noapte Bangkok Chiang Mai – 8 ore, preţ în jur de 700 bht (clasa a 2a). Nu te grăbi să cumperi excursii din gară, sunt mai scumpe decat în centru!
Marti 26.02 – Cazare Chiang Mai
26.02. 27.02, 28.02, 1.03 – zile în zona Chiang Mai (trekking într-un parc naţional, elefanţi, fermă orhidee, întâlniri triburi băştinaşe, temple Chiang Mai, Tiger Kingdom, rafting cu pluta de bambus)
Sâmbătă 2.03 la 12.20 avion spre Krabi cu Thai Smile sosire 16.20 aprox. 136 euro
Duminică 3.03-Mi 6.03 – zile la mare – 1 seară în Krabi Ao Nang beach apoi luat vaporul spre Insula Koh Phi Phi
Joi 7.03 – avion după-amiază Krabi -Bangkok cu Thai smile preţ 89 euro
Vineri 8.03 – Ayutthaya
Sâmbătă 9.03 – Bangkok
Duminică 10.03- 11.03 – la 19.00 zbor Bangkok-Bucureşti prin Kuala Lumpur şi Istanbul
Marţi 12.03 – Mers la serviciu (voi să nu faceţi la fel! E grea acomodarea)
Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro
Mulţumesc doamnei Anne Ampawan şi lui Sayan Wongwai de la restaurantul Kunnai care au acceptat să-mi ofere o perspectivă nativă despre bucătăria thailandeză.
Text : Diana Pavlenco
Foto : Monica Bortan
Diana adoră vacanţele independente, aromele de cardamom si ghimbir, mirosul de mosc şi vanilie, iar din călătorii a aflat, printre altele, că pieţele sunt un bun început pentru a cunoaşte un oras, că marea este un loc bun pentru reflecţie, că dansul rupe orice bariere şi că femeile pot fi cochete şi la drum lung. Vrea să ajungă cât de curând în Nepal şi America de Sud. Crede că oamenii cei mai frumoşi sunt cei care zâmbesc sincer. Pentru ea călătoriile de aventură sunt cele mai bune pentru că încep cu un “DA!” spus necunoscutului… aşa cum este şi “micul” ultramaraton pe care vrea să-l alerge în vara lui 2014 la Mont Blanc.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
