Exit!

Nopți întregi nu dormeam când eram mică și trebuia să plec undeva. Nopți pierdute, frământate, pierdute în anticiparea plecării.

Între timp ideea de a pleca s-a rodat cumva în capul meu. De bine de rău, dorm, bagajul îl fac din trei aruncări, două împachetări și-un flic-flac deasupra geamantanului să se închidă. Ba, mai mult, câteodată doar îl mut de colo-colo, schimb tricourile și alte ațișoare și-s gata pentru următoarea destinație…

(Deși, dacă aș fi sinceră, dar nu sunt, aș mărturisi că uneori  leșin și cad de pe fața pământului de oboseală între două plecări. Dar asta nu-ți mai zic. Stric imaginea grandioasă a călătorului veșnic zâmbăreț și gata pentru următoarea aventură!)

Acuma, evident urmează să-ți zic că plec. Mâine iau cafeaua în Belgrad, iar pe seară o șterg la Novi Sad.

Mă duc la festivalul Exit, pe care tot voiam să-l văd de ceva ani, și cum probabil am mâncat nenumibilul când eram mică, iaca mi s-a arătat acuși că mă duc să aflu și eu cum e acest festival la vecinii sârbi. Ar trebui să inserez acum vreo două trei replici despre festivalurile noastre, faine de altfel, care prinseseră avânt prin București și au dispărut, dar cu tristețe o să mă fac că am uitat.

Măcar am avut ceva frumos în schimb, care sper să devină o tradiție de lungă durată!

Deci ce ziceam?

A, da. Păi, plec.

Bineînțeles, te aștept să urmărești pe pagina noastră, pe site, prin semnele cu fum, printre nori, prin firmiturile de pâine și pe unde o să mai las semne despre unde-s și ce fac.

Acum, un pic te rog să mă scuzi, mă duc să dor… fac bagajele!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.