Poveşti cu biserici săseşti: Viscri

Când mergi spre Viscri, e greu să te concentrezi asupra drumului destul de stricat pentru că aproape nu-ţi mai poţi lua ochii de la peisaj. Soluţia este să te opreşti, să-ţi saturi ochii cu verdele dealurilor, să te pătrunzi de liniştea aceea binefăcătoare întreruptă doar de sunetul gâzelor şi al oiţelor care pasc netulburate şi să inspiri adânc parfumul ierburilor încinse de soare înainte de a-ţi continua drumul.

DSC_4007

DSC_3999Dacă ai copilărit la ţară la bunici, atunci satul Viscri îţi va părea cu siguranţă familiar şi nu vei fi deloc surprins de localnicii care te salută sau de cârdurile de raţe, gâşte şi găini care îşi văd liniştite de programul de ciugulit. Pe la porţi, femei în vârstă stau pe băncuţe şi împletesc. La Viscri, satul şosetelor, împletiturile din lână şi papucii de pâslă sunt o sursă de venit, fiind la mare căutare peste hotare.

Prinţul Charles, care a prins mare drag de peisajul Transilvaniei în special şi de cel al României în general, spune că unul dintre motivele care l-au făcut să iubească această zonă este viaţa naturală autentică care în Marea Britanie, de exemplu, s-a pierdut. Păstrarea autenticităţii este şi unul dintre obiectivele fundaţiei Mihai Eminescu Trust, patronată de Prinţul Charles, care se străduieşte să conserve arhitectura tradiţională săsească şi să regenereze viaţa socială în acest sat care, ca multe altele, a suferit de pe urma masivei migrări a saşilor în Germania. Astfel, prin implicarea forţei de muncă locale, sunt restaurate casele cele mai vechi şi cele mai valoroase care au mare nevoie de reparaţii.

DSC_3951

DSC_3961Ca aşezare, Viscri datează din 1185, iar biserica, una dintre cele mai vechi din Transilvania, din 1225. Este o biserică sală în stil romanic, extinsă la începutul sec. al XVI-lea pentru a lua forma unei nave trapezoidale cu bogate elemente decorative.

DSC_3896

DSC_3914

DSC_3916

DSC_3911

DSC_3917Din motive de siguranţă, biserica a fost înconjurată cu două ziduri de apărare, turnuri şi bastioane. În incintă se găsesc încăperi care au servit ca locuinţe, dar şi ca spaţii de depozitare a proviziilor pentru situaţii neprevăzute.

DSC_3899

DSC_3900

DSC_3895

În 1999, biserica a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Mai multe detalii despre istoricul aşezării şi al bisericii găseşti aici.

DSC_3897Noi am ajuns într-un moment nepotrivit pentru că era ora prânzului, prin urmare biserica era închisă. Am aşteptat să se deschidă, plimbându-ne prin curtea exterioară, dând ocol bisericii, făcând fotografii şi relaxându-ne la umbra copacilor, pe băncuţe.

Ca recomandare, evitaţi intervalul 12:00-14:00, întrucât oamenii care au bisericile în grijă iau prânzul şi se odihnesc.

DSC_3909

DSC_3905Mai târziu, dna Sara Dootz, cea care are cheia bisericii şi pe care o găseşti la casa cu nr. 141, ne-a deschis porţile şi ne-a lăsat să hălăduim în voie peste tot, povestindu-ne una, alta.

Ce să nu ratezi:

  • Cristelnița făcută din piatra unui capitel romanic din sec. al XIII-lea, aşezată pe o bucată dintr-o coloană monumentală.

DSC_3913

  • Muzeul Civilizaţiei Săseşti pe două etaje din interiorul cetăţii unde sunt expuse numeroase obiecte interesante: costume populare, mobilă, ţesături, unelte, etc.

DSC_3968

DSC_3969

DSC_3973

DSC_3974

DSC_3980

DSC_3970

DSC_3986

DSC_3981

DSC_3988

DSC_3989

  •  Camera slăninii.

DSC_3965

DSC_3963

  • Priveliştea din turn.

DSC_3947Am urcat şi în turn, păşind cu ceva emoţii pe treptele şi pe structura de lemn îmbătrânite de vreme şi care oftau sub paşii noştri. În bătaia vântului sturlubatic care-mi punea răbdarea la încercare răvăşindu-mi părul şi hainele, mi-am lăsat privirea să alunece peste liniile molcome ale dealurilor înverzite, întrerupte de unghiurile ascuţite ale acoperişului roşiatic care, în mintea mea, semăna cu spinarea unui balaur, şi am urmărit dansul norilor suflaţi de vânt încolo şi-ncoace.

DSC_3924

DSC_3934A fost greu să mă dau dusă de-acolo, prea era totul frumos. Am simţit că Viscri mi s-a lipit de suflet şi că o să vreau să revin acolo cândva.

Vizualizare hartă mărită

Surse:

http://ro.wikipedia.org
http://povestisasesti.com

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.