În ultima vreme am constatat că mocănițele se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare. E de bine, zic eu, pentru că de noi depinde ca trenurile de linie îngustă să rămână pe șine, acolo unde le este locul și departe de depourile uitate de lume sau, și mai rău, de hoții de fier vechi.
Unele nu mai au nevoie de nicio prezentare, cum este Mocănița de pe Valea Vaserului votată „Obiectivul Turistic al Anului 2013 în România” în urma concursului organizat de AFSR. Eu una m-am plimbat de două ori cu mocănița asta și tot m-aș mai duce, atât de mult mi-a plăcut. Are un farmec special plimbarea asta molcomă cu trenul pe Valea Vaserului, în compania râului de munte care oglindește pădurea și cerul și locomotiva cu aburi pufăind veselă spre amuzamentul călătorilor. De încercat măcar o dată-n viață. Să nu mai zic de cei mici care sunt fascinați de această experiență, rotocoalele de aburi și fluieratul vesel al locomotivei captându-le întreaga atenție. Am remarcat că mulți străini sunt atrași de faima acestei mocănițe și de frumusețea zonei, ceea ce i-a determinat pe administratorii acestei căi ferate să vină cu o ofertă mai variată de programe și evenimente care să fie pe gustul cât mai multor turiști. Nu voi intra în mai multe detalii, te las pe tine să cauți informațiile care te interesează pe site-ul oficial al Căii Ferate Forestiere Vişeu de Sus.
Altele au fost reabilitate, cum ar fi mocănița Apusenilor, repusă în circulație pe traseul Abrud-Câmpeni în luna iulie a acestui an. Anul ăsta am ratat-o cu grație pentru că am ajuns în zonă într-o zi de luni, iar ea circulă doar sâmbăta și duminica. Mai fac o încercare la anul pentru că mocănița Apusenilor a intrat deja la hibernare începând cu data de 15 septembrie, spre deosebire de mai curajoasa ei surată de la Vișeu de Sus care circulă până pe 3 noiembrie, având și curse speciale în perioada sărbătorilor de iarnă. Altă mocăniță pe care am ratat-o pentru că n-am știut de ea este cea de la Moldovița. Culmea ironiei: anul trecut am plecat din Moldovița cu noaptea-n cap ca să prindem cursa de ora 9 a mocăniței de pe Valea Vaserului, neștiind că și Moldovița are mocănița ei. Nu-i supărare, așa mai am un motiv, de parcă mai era nevoie, să revin în Bucovina cea mândră și frumoasă. Huțulca, mocănița de la Moldovița, circulă până pe 8 octombrie, având și curse speciale în perioada sărbătorilor de iarnă. Detalii complete găsești aici.
Dintre celelalte mocănițe despre care am mai aflat între timp (Brad, Covasna-Comandău, Hunedoara, Sibiu-Agnita, Sovata), am reușit s-o văd pe cea din Covasna cu care am mers de două ori: prima dată cu locomotiva diesel, iar a doua oară (cu mult noroc) cu locomotiva cu aburi. M-a nemulțumit un pic traseul scurt pe care circulă, dar am aflat povestea sa interesantă care include și planul înclinat, poveste pe care ți-o voi spune și ție cât de curând.
Unele linii se află sub semnul incertitudinii, cum este cea de la Oravița-Anina, considerată prima cale ferată montană de la noi, despre care au tot circulat zvonuri că va fi închisă pe motiv că nu este profitabilă. În pofida potențialului turistic pe care îl are această linie veche de 150 de ani, reabilitarea ei se pierde în hățișul birocratic. Trist, dar adevărat. În prezent, nu mai circulă decât două trenuri pe această rută. Tot incertă este și soarta mocăniţei de pe Valea Hârtibaciului, al cărei traseu este deosebit de interesant ținând cont că trece pe lângă numeroase biserici fortificate săsești, şi care face în prezent subiectul unei campanii pentru repunerea sa în circulație. Dacă vrei să-ți aduci contribuția la salvarea acestei mocănițe, poți semna petiţia dedicată fie la Direcţia Judeţeană de Cultură Sibiu (Sibiu, Str. Tribunei nr.6, et.1), fie online aici. Noi am semnat și sperăm să primim cât de curând vești bune despre acest proiect. Inițiative bune există, însă au nevoie de încurajare, de susținere. Ce zici, om bun, punem și noi un umăr la salvarea mocănițelor?
Later edit: Informații interesante despre mocănițele noastre simpatice mai găsești și pe ici.colo.ro și pe viajoa.ro. Citește și ia aminte!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!