Secretele Barcelonei (9) – cele mai frumoase clădiri moderniste

Nu sunt o cunoscătoare avizată a stilurilor arhitecturale, nu aş putea spune că am o educaţie sau o pregătire suficientă pentru a face analize pertinente. Tot ce ştiu este că sufletul meu vibrează la formele mai puţin convenţionale, la clădirile care mă duc cu gândul la natură, la copacii care cresc din balcoane sau pe acoperişuri, la mozaicuri şi turle ce-mi amintesc de poveşti, la ceea ce-mi provoacă mintea făcând-o să regândească tot ceea ce ştia despre un spaţiu de locuit sau de muncit. Poate că de vină este şi moştenirea epocii comuniste care m-a sufocat şi ne sufocă încă prin acele blocuri odioase pe care le suportăm peste tot în jurul nostru, cutii simetrice lipsite de suflet. Când am văzut pentru prima dată o clădire creată de Hundertwasser mi-am spus că aşa ar trebui să fie construite toate oraşele, cu drag pentru natură, respectându-i asimetria şi culorile. Ştiam că  Hundertwasser nu e decât un urmaş de-al lui Gaudi, dar nu apucasem încă să-l văd pe maestru şi nici pe ceilalţ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.