De ambele părţi ale baricadei

De ambele părţi ale baricadei

Am fost întotdeauna de părere că nu poţi înţelege cu adevărat un fenomen, o industrie sau chiar o faptă, dacă nu priveşti din cel puţin două puncte de vedere. De câteva ori, când lucram în advertising, am cochetat cu ideea de a trece, cum se spunea, de partea cealaltă a baricadei – de partea clientului agenţiei, de partea marketingului. Eram curioasă să văd cum e să fii în papucii clientului “idiot”, cel care refuză întotdeauna cele mai bune idei. Eram curioasă să aflu dacă aş schimba ceva sau dacă aş ajunge la concluzia că idiotul e agenţia. Totuşi n-am făcut-o, asta pentru că mă atrăgea mult mai tare doza de creativitate şi diversitate pe care mi-o oferea munca într-o agenţie de publicitate.

La cinci ani după ce am renunţat la cariera în publicitate, după ce am învăţat ce înseamnă online-ul şi cum e să munceşti full time de acasă, cum e să scoţi bani din buzunar pentru a susţine un proiect care e departe de a fi profitabil şi cât de puţin apreciată e munca ta, în bani vorbind, mi-am dat seama că nu mai pot face doar asta.

Dar aceşti ani nu au trecut degeaba, dimpotrivă. M-au învăţat să fiu disciplinată cu timpul meu, chiar dacă nimeni nu m-a luat vreodată la rost. M-au învăţat să fiu perseverentă chiar dacă nu vedeam o miză apropiată pentru tot efortul meu – şi în continuare miza aceasta pare să fie un fel de fata morgana, cu excepţii care nu confirmă încă o altă realitate. Aş putea spune că am învăţat şi să scriu mai bine, deşi la capitolul acesta am pretenţii mai mari de la mine. Şi am cunoscut oameni extraordinari, începând de la colaboratori şi bloggeri, până la profesionişti din industria turismului, fie că a fost vorba de linii aeriene, hoteluri, producători de vinuri, reprezentanţi ai birourilor de turism sau agenţii de turism.

Am fost şi eu tentată, ca mulţi alţi bloggeri de travel, să mă simt superioară turistului obişnuit, cel care îşi organizează vacanţa printr-o agenţie, să blamez agenţiile pentru lipsă de creativitate, pentru preţuri prea mari. Am avut reţinerile mele (şi le am încă), am observat şi eu că nu toţi cei angajaţi în această industrie au o pasiune reală pentru călătorii, ba uneori nu ştiu prea bine cu ce se mănâncă o destinaţie şi nici nu încearcă să afle. În orice domeniu sunt oameni şi oameni. Dar, cum spuneam şi mai sus, am cunoscut agenţii care chiar încearcă să ofere altceva, să iasă din tipar şi din cererea monotonă a pieţei (da, e şi asta o problemă!), venind cu ture şi idei inedite, luptând cu mentalităţi şi temeri, eşuând şi perseverând, pentru că „piaţa nu este pregătită pentru aşa ceva”. Sună cunoscut? Nu ştiu pentru voi, dar pentru mine sună cunoscut, la fel e şi în blogging.

Ei bine, aş avea încă multe de povestit şi de comentat în jurul acestor idei, dar nu vreau să mă lungesc prea mult pentru că sunt sigură că o voi face şi cu alte ocazii. Acum ar trebui să ajung, într-un final, la motivul pentru care scriu acest articol, anume pentru a-ţi spune că mi-am propus să văd lumea turismului aşezându-mă de ambele părţi ale baricadei. Voi rămâne la fel de pasionată de scris şi de LumeaMare, dar în acelaşi timp îmi voi folosi experienţa dobândită şi pasiunea de a călători pentru a crea vacanţe în laboratorul 1001 adventures. Nu e o sarcină uşoară, autodisciplina mea este acum şi mai dur încercată, îmi împart şi mai strict ziua în ore şi renunţ la ceea ce nu mai cred că este esenţial pentru ceea ce fac, dar atât timp cât asta e ceea ce îmi place, motivaţia e mare şi entuziasmul pe măsură. Noua mea preocupare nu va afecta obiectivitatea cu care voi scrie şi nici nu va transforma LumeaMare într-un blog mai mult comercial decât personal, asta nu s-a întâmplat până acum şi nici nu se va întâmpla.

Cum s-a întâmplat? Pe Peter Schmitds l-am cunoscut în Portugalia, într-un infotrip organizat de TAP Portugal în Lisabona şi Azore. Mai ţii minte ce spuneam eu de întâlnirile extraordinare pe care LumeaMare mi le-a oferit? Ei bine, da, asta a fost una dintre ele. A fost genul acela de întâlnire în care am ştiut că avem multe în comun din primele 5 minute în care am stat de vorbă. Cel puţin aşa am simţit eu şi iată că nu m-am înşelat. Chiar dacă a trecut mult timp de atunci şi lucrurile nu au fost planificate să se întâmple aşa, atunci când a venit momentul potrivit am început să colaborăm. După ce am fost însoţitor de grup în Tanzania şi Zanzibar, am început să discutăm despre noi proiecte şi vacanţe, iar acum mă ocup atât de conceperea unor ture noi, cât şi de comunicare, atât cât îmi permite timpul. Şi n-ai idee cât de entuziasmată sunt! Îmi place să planific paşii şi detaliile unei călătorii, îmi place să aflu despre locuri şi experienţe noi, îmi place să ştiu că voi fi creatorul unor amintiri senzaţionale. Dacă prin LumeaMare mi-am adus o influenţă oricât de mică asupra vacanţelor cititorilor mei, acum simt că pot face şi mai mult, că pot să ofer la cheie aceste vacanţe, celor care au nevoie de o mână de ajutor. Ceea ce este extraordinar!

Am vrut să împărtăşesc această noutate cu tine, să ştii că sunt parte din două proiecte frumoase, LumeaMare şi 1001 adventures, că de acum înainte voi experimenta atât statutul de călător independent, cât şi de călător organizat/or, cu avantajele şi dezavantajele fiecărei alegeri în parte. Sper din tot sufletul să mă însoţeşti în continuare în călătoria mea şi, cine ştie, într-o zi poate vom merge împreună în aventura vieţii tale!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.