Şase zile pe Rin (4)

Muzeul Gutenberg din Mainz

Cărţile au fost primele mele prietene şi, probabil, vor fi ultimele, cât timp voi vedea literele. Le datoram o vizită la Mainz.

Este adevărat, au existat literatură, Biblia, cunoştinţe de matematică, astronomie, filosofie, istorie, natură, transmise pe cale orală sau prin manuscrise, însă răspândirea lor a fost limitată. Au avut acces la ele regi, nobili şi cler. Până când, în Europa, Johannes Gutenberg a inventat tiparul cu litere mobile, din metal. Impactul asupra dezvoltării culturii şi tuturor ştiinţelor nu a fost imediat, dar a fost uriaş.

Mainz_0293

Mainz_0295

Mainz_0297Am fost la Mainz mai ales ca să caut urmele tipografului iscusit, adunate începând cu 1900 în Muzeul Internaţional al Tiparului, care îi poartă numele. Adevărată Mecca a iubitorilor de carte, această instituţie s-a născut din donaţii făcute de edituri, biblioteci şi producători de maşini de tipărit, a avut de suferit de pe urma războiului şi abia în anul 2000 a ajuns la forma actuală. În parterul bine iluminat au loc, la ore anunţate, demonstraţii de tipărire chiar în atelierul reconstituit al meşterului Gutenberg. Sunt expuse maşini de tipărit din secolele XIX şi XX. Este şi o sală de lectură.

Pe palierele celor cele cinci nivele penumbra dă vizitei un aer misterios; cultura şi tehnologia se înfrăţesc, literele, imaginile, figurinele şi statuile, obiectele, raportate toate la istoricul activităţii de multiplicare a scrierii şi, implicit, la răspândirea informaţiei, alcătuiesc universul care a contribuit la dezvoltarea civilizaţiei, în general. În primul rând sunt expuse ediţii rare de carte, manuscrise din Evul Mediu, apoi se continuă cu Bibliile tipărite în secolul al XV-lea, alte cărţi din secolele următoare şi se termină cu cărţi contemporane pentru copii şi tineret. Formatul cărţilor s-a transformat, de la tomuri uriaşe de religie, istorie, ştiinţe naturale, geografie, morală,  literatură, la ediţii preţioase, legate în piele şi cu ornamente aurite, la cărţi miniaturale, cât o monedă şi, chiar mai mici: „Tatăl Nostru”, scris în şapte limbi, poate fi citit doar cu lupa în miniatura „Suvenirul de la Mainz”. Maşini de tipărit, maşini de cules litere, atelierul de legătorie, punctele video care prezintă procesul de tipărire, reprezintă tehnologia. Portretele şi obiectele personale ale lui Gutenberg (ochelarii, lupa) îl aduc, într-un fel, pe marele inventator, în prezent.

Atelierul lui Gutenberg
Atelierul lui Gutenberg
Mașini de tipărit
Mașini de tipărit

Meşterul german este integrat în marea familie a tipăritorilor din toată lumea; privind dioramele cu omuleţi chinezi şi coreeni, înconjuraţi de matriţe din lemn şi teracotă, realizezi că multiplicarea cărţilor era o îndeletnicire foarte veche, răspândită în îndepărtatul Orient. Sunt reproduse în miniatură atelierele unde se confecţionau matriţele şi literele din plumb topit. O statuie şi două personaje din ceară întregesc atmosfera acelor locuri şi timpuri.

Muzeul omagiază patru milenii de scris, începând cu scrierea cuneiformă a sumerienilor, hieroglifele egiptene, majusculele romane, complicata şi decorativa scriere arabă, ciudatele caractere chinezeşti şi japoneze. Este prezentată şi evoluţia instrumentelor de scris, de la pană, pensulă, maşină de scris, maşină de stenodactilografiat, calculator, xerox.

Mainz_0128

S-a scris pe piele de ied (pe un gherghef special este perfect întinsă o mostră), frunză de palmier, lut (ars apoi), piatră, metal. Hârtia s-a impus, a evoluat şi s-a diversificat. Este posibil ca noile mijloace de redactare, tipărire şi comunicare, să scadă drastic folosirea hârtiei.

O secţiune prezintă istoria răspândirii informaţiei; transportată mai întâi de curieri apoi de diligenţă, maşină şi tren. Mijloacele epocii moderne, telegraful, telefonul, etc. şi-au găsit şi ele locul aici. Fotografiile din ziarele de pe multe meridiane înfăţişează personalităţi şi evenimente. Au loc activităţi pentru copii într-un atelier destinat lor.

Magazinul muzeului oferă, de asemenea, ateliere educaţionale de creaţie şi tipărire.

Oricât de departe s-ar ajunge în domeniul comunicării de cunoştinţe, cartea nu va deveni doar obiect de muzeu. Nu-mi pot imagina, deocamdată, un îndrăgostit citindu-i „Micul Prinţ” iubitei, în parc, de pe tableta scoasă din buzunar. Sau şoptindu-i versuri de pe telefonul mobil!

Mainz_0129

 

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.