Mânăstirea Corbii de Piatră

Într-o după amiază verde de toamnă - aş fi zis aurie, dar na, nu ruginise de tot, am încărcat trei gagici cu tot cu mine într-o maşină şi-am plecat „pe Argeş în gios, pe un mal frumos”. Ai zice, după viersul acesta, că ne-am dus la Mănăstirea Curtea de Argeş şi n-ai greşi chiar întrutotul, deoarece am trecut şi pe acolo. Însă nu despre asta e vorba aici, o, nu. Trebuie să te introduc un pic în subiect înainte. De obicei, când plec cu câte cineva, în afară de cazurile când sunt cu Roxana sau cu toată echipa, rămâne între noi cu cine m-am dus, că poate nu vor să se trezească personaje de poveste pe nepusă masă. Dar pe domniţele aceastea trebuie să ţi le prezint, or să fie parte integrantă din poveste, sunt un deliciu cu nervi şi vână: toate trei berbece (cum ziceam, cu tot cu mine), cel puţin una și jumătate oltence, două mai pătrunse de suflul credinţei, una mai gică-contra şi să nu uit, cele mai bune prietene. Turism Ecumenic Apropo de credinţă. Când ne-am s...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.