Alti 700 de km. Coafura rezista.
A doua zi la 7 dimneata venise toamna, adia un uragan rece, teiul fosnea duios a jale, m-am trezit fresh, inghetat tun si ud fleasca, nu prea ma ajutase nici costumul de ploaie, facuse condens. Reminder: daca mai adorm in costumul de ploaie sa pun mai multe straturi de haine pe dedesubt. Bag benzina, bag un ceai, bag o cafea, mai impusc in aer o basina de ramas bun ca-n vestu salbatic si ma astern pe drumul catre Frankfurt. Alti 700 de km. Coafura rezista. Vestea proasta e ca si nemtii isi mai repara autostrazile dar macar ei chiar au ce repara, nu ca la noi. Vestea… tzeapa, tot proasta, e ca pe drum s-a desurubat contactul de la cric fara ca eu sa-mi dau seama. Eu obisnuiam sa opresc motorul pur si simplu lasand cricul. Dintr-un anume moment a trebuit sa ma dezobisnuiesc de asta. Mai exact din momentul in care am lasat cricul intr-o benzinarie si cand am descalecat am luat-o catre pompa iar Blanoasa catre autostrada. Singura veste buna e ca am reusit sa o prind, aproape aruncandu-ma sub ea. Am reusit sa ies de sub ea destul de sobru, incercand sa par firesc iar la casierie toata benzinaria cred ca se strica de ras revazand faza a 5-a oara…Nici in Easy Rider nu apare asa ceva. Poate doar in Not So Easy Rider. Intru in Frankfurt pe la 10 noaptea un pic cam obosit, ca sa folosesc din nou acest eufemism. Stiam deja ce urmeaza. Ratacit prin oras, oprit de politie, dormit din nou sub un pom. Rahat! Ei bine asta nu se va intampla, decid dement intr-o milisecunda eroica.
1100 de kilometri facuti din milimetri
Ii dau un sms lu’ Gaxel ca sa-l bulversez un pic si-l intreb daca ma primeste cu o seara inainte la el. Saracu ce sa zica, zice ca da, daca nu adorm. Ok, am crezut ca am inteles eu gresit. Din Viena pana in Antwerp nu-s decat vreo 1100 de kilometri. Aproape eram in Frankfurt deci mai aveam un pic. Vreo 450 , un fleac. Cu ochii deja injectati, deh casca open face da mai bine in poza, sar in saua Blanoasei si… pe ei pe mama lor! De kilometri facuti din milimetri. Noapte, frig, incepe ploaia. Hahaha, nu mai vad nimic. Pe ploaie e mult mai sigur de mers in spatele unui tir, nu prea aproape insa. Daca ploua si vizibilitatea scade foarte mult pot fi folosite pentru orientare cele 4 luminite din spatele tirului. Luminite care se transforma rapid in 16, apoi in 128, apoi in 512, apar si luminitele albe cand esti pe contrasens, o sirena de tir, e ca la discoteca in aer liber.
Maestre da muzica mai tare si ploaia mai incet!
Trag o manusa pe vizor si tirul reparare in fata. Sau in spate, cine poate sti. Imi vine sa ma pish. Mai mersesem la toaleta de multe ori dar de data asta chiar simt nevoia sa mentionez. Opresc la o benzinarie. Alimentez. Intru val vartej, platesc si inteb apasat unde e toaleta. E la subsol. Ok. Ajung la subsol un pic crispat, aveam si costumul de ploaie pe mine iar secundele erau numarate. Dau de o poarta de intrare ca la metrou. Ma prind ca e cu cartela. Strang din dinti, urc pana sus si cumpar cartela. Ajung din nou la poarta de metrou. O voce feminina incepe sa-mi vorbeasca suav in germana. Eu nu stiu germana si ma pish pe mine in T minus 10 secunde. Caut disperat un orificiu in care sa introduc cartela aia blestemata. Il gasesc. Probabil vocea imi ureaza bun venit. Tuvangura de perversi ! Razbesc disperat pana la toaleta, inlatur violent tot ce-mi statea in cale. Ma… stiti voi, si inca ceva, nimic deosebit. Rasuflu usurat. Reusesc sa ma reechipez. Care dracu’ o fi butonul de tras apa ? Erau doua, drept care o trag de vreo 3 ori lung si de doua ori scurt. Better safe than sorry. Mai gasesc un buton si apare si o manutza de plastic care spala si colacul. Ma bucur ca nu am apasat pe butonul ala in timp ce eram ocupat cu ochii bulbucati.
Alba ca Zapada si ultimii 180 de kilometri
Mai aveam 220 de km si scapam. Astia-s nebuni la cap, imi zic pentru a suta oara. Relaxat, imi vad de drum. Intrase deja in reflex. La un moment dat trec printr-o vama parasita si vad un panou cu “wellcome to netherland”… Bai, da parca io trebuia sa ajung in Belgia dupa ce ieseam din Germania, ma gandesc holbandu-ma la linia verde de pe gps. Cand mi-am dezlipit privirea de pe el totul s-a luminat. Eram in Belgia. Iar autostrada era luminata. Mai erau 180km. Ei, 180 de km am mai mers imi dau curaj si accelerez. Pustiu. Ma pregateam sa adorm. Alba ca Zapada si cei 40 de hoti plus Hansel si Gretel varianta beta isi faceau de cap prin creierul meu. Nu mai vedeam decat frimituri si incepuse sa fie cald si bine. Nu-mi mai simteam mainile, nu ma mai durea fundul si vedeam negru pe fond rosu. Tin minte ca am cedat trecerea unui camion care mi-a multumit calduros. Nu stiu de ce am cedat-o pentru ca eu eram pe autostrada. Pilotu’ automat era si el pe duca. M-am trezit cand am decolat un pic trecand cu viteza de croaziera peste un speedbreker.
Antwerpen. My love ! Dupa 18 ore de drum ajung la punctul terminus si-l sun pe Gaxel. O data. De doua ori. De trei ori…o fi adormit… Vis-a-vis era un parc, pastele masii, deja ochisem un petic de iarba mai stufos. Dupa o vreme suna nebunu’ inapoi. Ce plm faci? ingaim de abia tinandu-ma pe picioare si cu ochii injectati ca un zombie. Bai, scuza-ma, jucam un ping-pong. La 3 noaptea iti arde de pin-pong? Pai te asteptam, ce era sa fac? Unde esti? Am ajuns. Si unde esti? Langa un parc. Bine, hai ca vin sa te iau. Am baut o bere, am facut un dus si am gasit maieul pe care-l pierdusem cand am plecat din Petrila…
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!