Calatoriile virtuale incotro?

Calatoriile virtuale incotro?

Suntem o specie definita, printre altele, de incapatanare si perseverenta. Cand omul isi pune ceva in cap, nimic nu i se poate impotrivi. Si nu exagerez prea tare, oamenii sunt suficient de multi incat, chiar daca nu sunt toti inzestrati cu aceeasi vointa sau aceleasi aptitudini, exista acei putini care pot obtine lucruri ce vor fi apoi folosite de intreaga suflare. Sau macar acea parte din omenire care se intampla sa impartaseasca acelasi vis.
Cum ar fi visul de a calatori in toata lumea. Exista si indivizi care nu isi vor parasi niciodata orasul in care s-au nascut. Insa marea majoritate a oamenilor doreste sa exploreze tari, orase, taramuri diferite de cele in care traiesc. Aceasta majoritate se imparte in grupuri cu interese diferite sau moduri aparte de a calatori. Exista si grupul celor care isi doresc dar poate ca nu au timp, bani sau suficienta vointa.

Si uite asa au aparut mijloace de transport din ce in ce mai rapide, asa s-a dezvoltat industria turismului pe toate coordonatele, pentru toate gusturile si bugetele iar mai nou, turismul virtual care se perfectioneaza tot mai mult, ajungand aproape sa rivalizeze cu realitatea.

In anul 2005 Noah Snavely, absolvent al Universitatii Washinton, Steven Seitz, profesor, si Richard Szeliski, cercetator la Microsoft, au colaborat pentru a crea o modalitate noua de vizualizare si combinare intuitiva a fotografiilor, ajungand la Photo Tourism si la geneza Photosynth. In termeni comuni, Photosynth identifica similaritatile dintre mai multe fotografii (si trebuie sa fie multe), compara dimensiunea si unghiul din care acestea au fost capturate, apoi le leaga intre ele, avand ca rezultat un mediu 3D de vizualizare a celor mai populare obiective turistice. Nu stiu daca am reusit sa inteleg bine cum functioneaza aceasta tehnologie, rezultatul insa este uimitor iar folosirea softului gratuita.

Cercetatorii urmaresc reconstruirea 3D de orase intregi, folosind milioanele de fotografii rezultate din cautarea pe Flickr. Un oras ca Roma poate fi refacut astfel intr-o singura zi zi, vedeti si voi aici sau in spotul de mai jos. Prezentarea e veche dar, pentru cine vrea sa inteleaga mai mult, merita vazut:

Treaba asta mi-a trezit intereseul si, la o scurta cautare pe internet, am mai gasit astfel de vizite virtuale. Cum ar fi imaginile superbe din interiorul sau exteriorul a diverse locatii de interes din Paris sau crearea unei realitati in oglinda (Mirror World) in care orasele devin copii vii online a ceea ce se intampla in realitatea offline, iar utilizatorii reali din spatele celor virtuali sa poata sa isi aleaga singuri ceea ce vor sa vada, sa viziteze locuri, sa isi aleaga harti si sa vorbeasca intre ei.

Chiar daca aceste realizari imi trezesc admiratia, chiar daca inteleg ca acesta poate fi realitatea unor destinatii cu un viitor incert (vezi Venetia), ceva in toata povestea ma inspaimanta. Si ca sa dezvalui motivul adevarat pentru care am facut aceasta incursiune in turismul virtual, am pornit de la revolta pe care am resimtit-o descoperind mesajul http://googlesightseeing.com/ care suna asa: „WHY BOTHER SEEING THE WORLD FOR REAL?”

PARDON?

De ce sa ma obosesc? Adica faptul ca imi place sa cunosc lumea asa, primitiv, „offline”, e un deranj? Adica ar trebui sa ma oboseasca lungile drumuri pe motocicleta intre doua destinatii si faptul ca pot schimba idei cu oameni in carne si oase? Ca nu dau search ca sa vad ceva ci ca muncesc din greu ca sa ajung acolo? Ca nu pot vedea totul deodata ci apuc sa le vad incet, una cate una? Ma scuzati, dar pentru mine exact acesta este scopul unei calatorii, sa vad lumea pe bune. Da, nu m-ar deranja sa folosesc vizite virtuale pentru a ma documenta asupra unui loc. Insa acestea nu imi vor inlocui niciodata durerea din picioare dupa o zi lunga de plimbare si nici bucuria de a deschide cu mana o usa, de a respira aerul fiecarui oras in parte.

Oare cat de aproape e momentul in care vom putea vizita virtual campuri parfumate si inflorite sau ni se va umple camera de mirosul de balega al satelor din Austria?

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.