Cu hainele inca umede pornesc catre Galway (coasta de vest), prin Donegal si Sligo. Fac o scurta oprire si in Derry (Londonderry) unde s-a consumat un alt episod trist din istoria Irlandei in 1969. In luna august a acelui an, timp de trei zile, locuitorii orasului au construit baricade infruntand politia intr-o incercare disperata de a obtine mai multe libertati si drepturi civile dupa ce o manifestatie pasnica in acelasi sens fusese destramata cu brutalitate de politie. Cantitati industriala de tear gas si sticle incendiare au fost folosite, aproape 1000 oameni au fost raniti in acele evenimente ilustrate aproape fotografic pe zidurile cladirilor din oras.
Situatia a degenerat si mai mult in ianuarie 1972 cand 13 oameni au fost impuscati de armata britanica in timpul unui mars de protest, aceea fiind ziua cunoscuta drept “Bloody Sunday“. Bineinteles ca toate acestea nu au facut decat sa creasca suportul populatiei pentru IRA iar violenta nu a nascut decat violenta…
Continui pe coasta de vest a Irlandei, una dintre cele mai fotogenice zone prin care mi-a fost dat sa trec, atunci cand nu ploua prea tare bineinteles.
Ma trezesc buimac pe la 11 si constat cu tristete ca nici gand de soare dar macar inca nu incepuse ploaia. Ma bag default in costumul de ploaie si o apuc pe drumul de coasta catre Cliffs of Moher si mai departe catre Cork daca vremea nu se imbunatateste cat de cat astfel incat sa merg mai mult pe drumuri de coasta si sa ma opresc in alta parte. Nu era obligatoriu sa ajung in Cork in ziua aia. Bineinteles ca se sparge teava si incepe sa ploua salbatic astfel incat, fortat, fac calculul si rezulta 450km pana in Cork. Pe drumurile de coasta se mai adauga si vanturi puternice care sufla din toate partile. Ca sa nu-si inchipuie nimeni ca in pauzele dintre ploi nu ma distram suficient de bine. Din cauza umezelii GPS-ul incepuse sa dea semne de oboseala, imaginea disparea din cand in cand (in Cork s-a dat obstescul sfarsit). Nu pun prea mult la suflet si ma bucur din inima de R479 din Galway catre Cliffs, ca si A2-ul, un drum costal fantastic de frumos strajuit de stanci tacute si ziduri de piatra.
Trec pe langa Cliffs of Moher fara nici cea mai mica remuscare cand imi dau seama ca exista un Visitors Centre langa care parcarea e obligatorie daca vrei sa vezi ceva si costa pe ora doar 5 euro, asadar mai era si contracronomentru jocul de glezne. Stiam ce urmeaza: parcam si mergeam pe jos de-mi venea rau ca sa admir o gramada de tantalai pozandu-se pe maluri. Skipped this part. Insa puteti gasi niste poze foarte frumoase pe Gugal.
Citeste episodul anterior
Citeste episodul urmator
ATAT TEXTUL CAT SI IMAGINILE APARTIN IN TOTALITATE AUTORULUI RADU VIOREANU SI NU POT FI PRELUATE, COPIATE, MODIFICATE, IN TOTALITATE SAU PARTIAL, FARA ACORDUL PREALABIL AL ACESTUIA.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!