Haihui prin Europa 10

Haihui prin Europa 10

SI IATA-MA IN VACANTA PE TERMEN NEDEFINIT IN CORK. Duminica am mers la politie sa fac inspectia Blanoasei. Blocajul ghidonului fusese fortat insa dupa ce au impins la ea vreun kilometru jumate idiotii si-au dat seama ca motorul nu vrea sa porneasca cu briceagul cu care au incercat ei sa-l porneasca asa ca au scapat de ea. Apa in motor si in general peste tot cat cuprinde, am scos bateria care era moarta deja si am asteptat cu nerabdare ziua de luni. Luni am impins-o eu inca 1,5 kilometri de la politie pana la un service moto caruia nu merita sa-i mentionez numele. Patronul de acolo insa mi-a replicat destul de sictirit ca au foarte multe rezervari si ca sa mai incerc dupa vreo 4 zile, asta desi ii explicasem in amanunt situatia. Dezamagit dau sa ies din magazin insa ma intorc si-i spun: Nu o lua personal dar daca ai un minut liber gandeste-te la urmatoarea situatie. Tu ai fi la vreo 3000 km de casa, ti-ai gasi motocicleta intr-un rau si ai veni la mine care am un service moto iar eu ti-as spune sa mai incerci peste vreo 4 zile. Cam cum plm te-ai simti ? Si plec un pic mai racorit fara sa mai astept vreun raspuns.

Singura varianta era sa ma apuc singur de reparatii pe strada din spatele atelierului. Desi toate sculele mele si piese de schimb erau in coburile blanoasei, idiotii nu au luat absolut nimic, asa ca aveam cu ce sa ma apuc de surubarit. Din fericire un mecanic mai tanar de acolo a auzit discutia si m-a mai ajutat pe fereastra cu niste chei, un furtun cu aer comprimat si o baterie ca sa invart motorul, cinste lui. A fost singurul om care a miscat macar un deget din toata sleahta aia de dobitoci. Mai ales ca sa platesc reparatia plus o taxa de urgenta chiar nu ar fi fost o problema, in fine , nu mai conteaza. Doua zile, mare parte din timp in ploaie, am verificat pas cu pas instalatia electrica, golit uleiul, suflat motorul, scos filtru de aer si suflat, pus la loc, pus ulei nou, golit rezervorul, pus benzina, schimbat bateria, verificat scanteia la bujii, scos apa din far si semnalizatoare, nu porneste, de ce nu porneste, brainstorming, gasit buba la contactul fortat al cheii… In a doua zi de surubareala de un real ajutor mi-a fost Brian Lee un tip navetist, ingrijitor la un camin de batrani.

OAMENI SI CALITATI
Desi Brian nu avea nici cea mai mica idee despre mecanica avea alte calitati. In primul rand a tinut mortis sa vina si sa se uite la mine, astfel ca in loc sa ma ploua doar pe mine l-a plouat si pe el. In al doilea rand Brian fiind nascut in Cork cunostea o gramada de lume, saluta sau era salutat pe strada odata la 2 minute. Si la un moment dat ma intreaba, auzi Radu, da de ce stam noi in strada in ploaie si nu o impingem la alt service ? Pentru ca nu stiu unde dracu e alt service Brian, poate o fi la 20 de kilometri. Nici eu nu stiu da stai ca-ti aflu imediat imi spuse el in timp ce sorbeam doua cafele ca sa ne mai incalzim un pic. Nici 2 minute nu trec si Bingo! Un cunsocut ii spune lui Brian ca mai e un service la 3 kilometri departare. Problema era ca reusisem sa o alimentez, starterul invartea, bujiile aveau scantei insa atunci cand pornea pompa de benzina carburatoarele dadeau pe afara pe la supraplin. La astea chiar nu aveam nici cea mai mica idee ce trebuie sa le fac si datorita unor suruburi speciale mi-a fost cu desavarsire imposibil sa le desfac. Eram blocat. Ne punem pe impins. Ajungem la CB Motorcycles exact la ora inchiderii. Nu-i nimic, ne uitam maine un pic la ele ma asigura un mecanic tanar in timp ce tragea grilajul. Brian imi da un cot complice, i told you. Mi-a venit sa-l pup. M-a ingrijorat un pic doar faptul ca acolo aveau mult mai multe motoare asteptand la rand decat la primul service. La prima ora eram inapoi. Vorbesc cu John, mecanicul sef si-i zic toata tarasenia subliniind ca nu este absolut nici o problema cu malaiul. Se codeste el un pic, ca au si ei multe rezervari, ca o fi ca o patzi si ma intreaba pentru ce atata graba din moment ce locuiesc in Irlanda. Total gresit, il lamuresc, locuiesc in Romania, de acolo vin si intr-acolo ma indrept. M-au invitat la un ceai inauntru si am stat la o tigare tot spunandu-le ce am facut deja si ce as mai vrea sa fac.

Ia baga bai nene motoru ala inauntru, decide John scurt. Nu numai ca au desfacut carburatoarele, le-au curatat pe toate partile si au peticit membranele. Au scos din nou uleiul, au spalat motorul cu terbentina, au testat din nou instalatia electrica, mi-au inlocuit contactele de la cheie, au pus alt ulei, au schimbat si filtrul de ulei. Cand Blanoasa a pornit parea un drac resuscitat, tot atelierul s-a umplut de fum si abur iar eu am tras un chiot de bucurie de s-a zgaltait cladirea. Dupa care a trebuit sa ies urgent afara pentru ca-mi dadusera lacrimile. De la fum, desigur. Totul a durat doua ore pe ceas. John si tanarul lui asistent nu au acceptat sa-mi ia nici un ban pe reparatie. Am plecat dator pe viatza de acolo. Stii, cand eram de varsta ta si eu am facut o calatorie cu motocicleta din Cork pana in Australia, mi-a spus la plecare John zambind. Eram mic copil. Imi iau ramas bun si de la cei de la hostel si plec direct catre Rosslare unde deja facusem rezervarea pentru feribot. Aveam doua zile la dispozitie dar m-am gandit ca daca nu o sa mai vrea sa porneasca macar pot sa o imping pana pe vas si tot ajung in Franta. Astfel ca mi-am petrecut o zi jumate stand in fata cortului pe plaja din Rosslare si privind pescarusii, navele ce intrau si ieseau din port, norii, ascultandu-mi inima si incercand inca sa visez frumos…

VIATA E O PLAJA
Singura data cand linistea mi-a fost tulburata, intr-un mod foarte placut, pe plaja din Rosslare a fost cand Vincent, un batran incovoiat dupa 35 de ani petrecuti ca pescar pe mare, a trecut sa-mi faca un mic cadou. Un desen facut de el. As vrea sa-ti fac cunostiinta cu Bruce al Treilea, spuse aratand spre maidanezul timid care incepuse deja sa guste din cort. Bruce al Doilea fusese calcat de o masina, nu am mai intrebat ce s-a intamplat cu Primul Bruce. I-am multumit foarte frumos pentru gest. Si totusi, ce am facut ca sa merit un cadou atat de frumos? l-am intrebat. Stii, chiar daca stai o singura noapte, eu locuiesc in celalalt capat al plajei asa ca suntem vecini, iar la noi asa se obisnuieste in semn de bun ramas…

citeste episodul anterior

citeste episodul urmator

ATAT TEXTUL CAT SI IMAGINILE APARTIN IN TOTALITATE AUTORULUI RADU VIOREANU SI NU POT FI PRELUATE, COPIATE, MODIFICATE, IN TOTALITATE SAU PARTIAL, FARA ACORDUL PREALABIL AL ACESTUIA.