Zagorka, venim!

Zagorka, venim!

Mi-e drag muntele romanesc dar decat sa ajung la el in cinci ore, mai bine iau calea Bulgariei – e aproape, e curat, e frumos, e ieftin, e nu-aglomerat si, daca te supara cineva, poti sa-l blestemi linistit cu zambetul pe buze.

Daca esti din Bucuresti, pana la Giurgiu ai de parcurs aproximativ 60 de km (63 daca intri pe Google) si inca 105 Russe – Veliko Tarnovo. La vama – no problem, in 15 minute esti in Bulgaria cu tot cu vigneta cumparata pe o saptamana – perioada minima. La doar 5 km de Russe sta vrednic primul Metro, de unde poti lua si en-detail produse. Multi vin in Bulgaria pentru a-si face cumparaturile din doua motive: primul este ca preturile sunt mult mai mici (decat la noi) si al doilea ar fi ca preturile sunt mult mai mici (decat la noi). Ca un exemplu, (stiu de la un prieten, nu de altceva, dar eu nu sunt bautor de “uischi”), pretul unui litru de J&B in Romania ajunge la 120 de lei si il poti cumpara de la “peste Dunare” cu doar 40 de lei. Dupa un start – programs – accessories – calculator o sa vezi ca diferenta este tripla. Dar sa lasam Metro-ul, pentru ca noi mergem la munte.

Veliko Tarnovo provine din derivarea cuvantului “tern” – turn in romana – si “veliko”, care inseamna mare. Deci, mergem la marele turn, la fosta capitala a Bulgariei din 1187, unde a fost numit primul cneaz (print sau duce) Alexander Battenberg. Pasionatii de istorie cu siguranta nu se vor satura de povestile  de aici, avand posibilitatea sa viziteze cetatea Tsarevets, ce se ridica parca peste oras. Schimbul de peisaj oras-cetate si cetate-oras este prea greu de “spus” in cuvinte. Se impleteste vechiul cu noul, tarii cu presedintii comunisti. Din cetate poti vedea vila Jivkov, unde poposea ‘mnealui Ceausescu pentru un pahar sau o vanatoare impreuna cu cel ce poarta si numele vilei. Asta ar trebui sa sune a maximum de recomandare; stim cu totii ce gusturi aveau dumnealor comunistii. La granita dintre cetate si oras, incalecati si cu imbracaminte de lupta, stau de veghe fratii Asani. Ridicarea statuetelor lui Petru, Asan I si Ionita Caloian, reprezinta omagiul adus pentru cei care au intemeiat Taratul Vlaho-Bulgar. Comparatia Veliko Tarnovo cu Monte Carlo este una pertinenta. Totul este in trepte! Cladirile au numerotate etajele de deasupra nivelului strazii cu plus, si cele de sub, cu minus. Chiar poti sta intr-o camera ce are ca peisaj burta masinilor. Traficul? Nu exista masini greoaie, zgomot sau ambuteiaje.

Romanii sunt mancai si o zic din experienta! Am ajuns, nici nu ne-am cazat bine si tusti! La matul gros. Mancarea? Buna, ieftina si multa! Recomand sa nu vii cu prea multi bani! Excitat de preturile atat de mici, vei scoate Bulgaria din criza. Ca sa ai o idee in ceea ce priveste banii de aici, 1 Euro = 2 Leva = 4 lei. Ce am uitat sa va zic?! Aaa: bijuterii, strada mestesugarilor, cluburi, muzee, alcool, mancare. Iar pentru credinciosi si nu numai, de vizitat este Arbanassi – satul cu case din piatra. La doar cativa kilometri de oras se ridica din munte manastiri vechi de sute de ani (dateaza din 1600-1700). Daca v-am convins, va recomand acelasi “traseu” pe care l-am facut eu: multele terase cu vedere la cetate, combinatia catorva beri ale locului – Kamenitza si Zagorka (care-mi suna a cuvant bulgaresc, din toata inima) si muzica ce difera de la loc la loc pentru a multumi orice timpan: de la “manele” grecesti pana la Tool si System of a Down. Recomand sa nu veniti “o fuga” aici! Zic din experienta, caci eu, primele zile le-am petrecut pe balconul motelului in care am stat si nu ma induram sa mai plec de acolo. Veti intelege din fotografii! Spre est, la aproximativ 300 de km, este resedinta de suflet a Mariei, mama bunica Regelui Mihai. O oaza a plantelor cu clima propice, castel si cascade. Mergi si la Nisipurile de Aur o fuga si, gata, ai avut un sejur de neuitat! Dar, pentru mai multe detalii despre Balchik si litoral va rog sa ma contactati. Va multumesc!

Cuvinte ajutatoare de folosit in Bulgaria: edin = una, blagodariosti = multumesc. Eu cu ele m-am descurcat!