Timis, pe langa drum – 1

Timis, pe langa drum – 1

ZIUA 1.

Azi am ceva Romanie de strabatut drept pentru care mi-am promis aseara ca o sa ma culc devreme. Ceea ce am si facut. Pe la 4 am ma indreptam spre culcus. Asta dupa ce indeplinisem bagajele in proportie de vreo trei sferturi. Restul de 25% urma sa-l impachetez dimineata sau sa-l uit acasa. Ambele variante au fost indeplinite cu succes, dupa cum am constatat seara cand am incercat sa fac un dus.

Pe la Caransebes internetul anunta lapovita. Din cauza asta m-am gandit ca ar fi un plan intelept sa plec cat mai devreme. Ok, recunosc, daca la unspe ma urneam din casa este pentru ca m-am autoconvins ca e mai bine sa mai astept nitel sa creasca temperatura de-afara. Bucurestiul a fost prima piatra de incercare. Mi-a luat vreo juma’ de ora sa ajung la benzinaria de la iesire. Benzina, cafea, placinta, gatorade si autostrada – infecta portiune. Bate asa un soi de vanticel oblic din fata care ma flutura rau. Incerc sa trag tare sperand sa mai reduc ceva din intarziere. Naspa e ca sansele-s destul de mici pentru ca oricum am planificat opriri destul de rare. Si-apoi ce sa recuperez? Intarzierea fata de vremea care sta sa se strice undeva in fata? Rahat! oricum merg la noroc. O sa trec puntea in momentul in care voi ajunge la ea.

Drumul pana la Bals trece fara prea multe ganduri. Nu-mi da tarcoale decat scenariul in care se va desprinde din spate sacosea lui Raducu pe care am legat-o si eu cum am putut de bine. Intrebarea e – suficient de bine? Intre timp stabilesc si strategia de mers. Pe zonele innorate – blana. Inghet nitel dar macar trec mai repede. Pe soare o las mai moale si ma autosugestionez ca ma incalzesc. Chestia asta functioneaza perfect. Cel putin pana la Slatina unde ma asteapta o fanfara, diversi indivizi imbracati suspect, televiziuni, politie, covor rosu, tot tacamul. Opresc sa trag doua poze mai mult sa vad daca ma mai asculta degetele si plec in graba ca si cand n-as fi trecut pe-acolo. De fapt, daca ma gandesc bine, nici nu cred ca pe mine ma asteptau.

Bals-ul e banal: benzina, ceai, placinta (ok, doua placinte) si valea. Urmeaza o zona faina si mai speram la ceva drum uscat. Ceea ce s-a si intamplat. Evit cu adanca maiestrie aglomeratia spre Craiova. Cu aceeasi dibacie evit si radarul si ma trezesc suspect de repede in Drobeta. Ma gandesc ca aici as mai putea castiga ceva timp evitand oprirea programata. Vreau totusi sa bag gaz dintr-o benzinarie civilizata si opresc cat de-un plin. Undeva in fata inca ma asteapta vremea aia proasta. Termin jumatea de tigara si ma reped la drum. Adica pana la primul semafor. Stau nitel si plec mai departe. Ajunsesem asa, cam intr-a patra cand opresc la urmatorul semafor. Si-apoi la urmatorul. Si la urmatorul. Si tot asa. Incep sa-mi simt venele de pe tample cum se umfla, plm, merg un minut si-apoi stau cinci. Nu prea-i in regula. Din cand in cand, simtindu-ma mai voinic nu mai opresc. Oricum asta n-ajuta la nimic, semafoarele sunt mult prea multe. Noroc ca se mai raresc dupa Orsova insa au grija sa nu dispara pe o bucata de vreo 200 km.

Ei bine da, nu-s deloc surprins. Undeva in fata cerul e un cenusiu d-ala inchis. Il cunosc de mult. Stiu ce-i poate pielea. Doar o geana de lumina da din coate incercand sa-si faca nitel loc. Fara prea mare succes. Si, ca sa completeze peisajul, dupa niste serpentine apar in dreapta niste muntisori albi. Dupa o vreme albul ala scoate capul si dintre buruienile de pe marginea drumului. Inteleg repede apropo-ul si-i dau blana sa ajung cat mai aproape de destinatie inainte sa se imputa treaba mai mult de-atat. Serpentine garla. Tir-uri garla. Depasiri de tiruri pe serpentine garla. Uite si-o linie dreapta. Uite si-o masina de politie. Ba nu, doua. Ups, trei. Uite-i si pe politisti. Doi sar in mijlocul drumului facand semnul traditional. Nici n-apuc sa dau semnal dreapta si sa opresc ca deja am pregatit discursul. Momentul de tacere care se scurge dupa ce-mi dau casca jos ma face sa cred ca discursul meu s-ar putea sa nu fie cel potrivit. si nu ma insel.
“Vezi bai, e pe curea”
“Da’ de cat e?”
“Si-i mai buna cureaua?”
“Am si eu una acasa da’ nu-i ca asta”
“Aaa, io nu m-as urca pe motoare nici mort. sa vezi odata…”
Politistii au un mare chef de vorba. Asta in timp ce tirurile pe care le-am tricotat mai devreme trec acum victorios pe langa mine. Daca ma concentrez vad si cate un zambet satisfacut pe fata fiecarui sofer. Profit de terminarea tigarii si de faptul ca baietii si-au gasit niste victime si-o tai. Ne salutam voiosi promitandu-ne sa ne intalnim la intoarcere. Yeah, right!

Caransebesul – aceasta sperietoare a calatoriei mele – ma intampina cu un Rompetrol. Stiu din experienta ca acolo gasesc un ceai negru si-o placinta buna. Nu rezist ispitei. oricum un al nu-stiu-catelea simt imi spune ca a venit in sfarsit momentul sa montez mesada termica pe geaca. De-aici glont spre Lugoj. Urmeaza sa ma intalnesc acolo cu Raul, intr-o benzinarie. Nu mai stiu daca OMV sau MOL. Si-a specificat clar care dintre ele. In fond nu-s decat doua variante – cat de greu poa’ sa fie? Merg la plezneala si opresc intr-una din ele unde nu gasesc nimic conform descrierii. Ceaiul cald e totusi bine venit. Dau un telefon si aflu ca Raul atipise peste drum in masina. Ne intalnim, ne adulmecam si plecam spre TM. Cu o marunta escala strategica in Recas. Ma felicit totusi ca am acceptat sa ma duca Raul la cazare. Dupa spusele internetului nu cred c-as fi gasit prea usor hostelul. Dupa spusele gps-ului – nici atat. Ajungem la cazare, arunc bagajele in camera, o pereche de adidasi in picioare si realizez ca oricat m-as zbate nu reusesc sa evit invitatia la masa. Prietena lui gatise special. Gandul meu – fireste – zbura spre carciuma in care DDC-ul ma astepta dimpreuna cu niste beri. Fac un calcul scurt si decid ca am ceva sanse sa bifez ambele activitati. Asa ca sar in masina si pornim in tromba. Pana la prima intersectie unde masina (mai avusese ea niste istorii nu tocmai placute de-a lungul zilei) isi da duhul. Pur si simplu. Mai putin pur si si mai putin simplu a fost s-o impingem intr-o parcare. Unde mai facem o incercare si constatam ca doar s-a prefacut – conserva porneste in tromba. Pana la urmatoarea intersectie fireste unde chiar nu se mai lasa induplecata. Profit de ocazia neasteptata si-o sterg miseleste spre carciuma cu beri. cunosc DDC-ul, niste baieti si fete – oameni faini, ma inveselesc nitel si ma trezesc inapoi la cazare. Aici realizez ca prosopul si gelul de dus or fi ele pe-acasa pe undeva pentru ca in bagaje in mod cert nu-s. Trist fiind din cauza absentei dusului decid ca-i momentul sa ma inveselesc cu vreo doua beri. Pe care plec prin oras sa le caut. In cam cinci minute doi gay cumsecade ma ajuta sa intru in posesia ravnitei licori. Drumul de intoarcere n-a durat decat vreo juma’ de ora. Semn ca nu m-am ratacit chiar atat de rau.

Geez cat e de bine sa pui capul jos intr-o camera cu caldura.

Articole similare:

Timis pe langa drum – 2

Timis pe langa drum – 3


Impresii scrise de: Bogo

Perioada calatoriei: Octombrie, 2009

Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!