Intre istorie, legenda si “vezi ce patesti daca nu iti respecti cuvantul dat”, Hameln, asezat pe malul raului Weser, s-a nascut pe la 800 e.n. si a primit statutul de oras in 1200. Istoria l-a supus unor grele incercari: multiple ocupatii in Razboiul de treizeci de ani, ciuma, primirea refugiatilor hughenoti din Franta, ocupatia de catre francezi si englezi in Razboiul de sapte ani si tot de francezi in timpul razboaielor napoleoniene, dar cea care i-a adus renumele a avut loc pe data de 26 iunie 1284. In aceasta fatidica zi orasul a pierdut o suta treizeci de copii in felul urmator: un cantaret din flaut pe nume Bundtig, imbracat in haine pestrite si avand puteri magice, a reusit prin cantecul sau sa scape orasul invadat de sobolani in schimbul unei recompense promise; autoritatile orasului insa au refuzat sa ii plateasca. Atunci cantaretul, cand toti parintii erau la biserica in duminica urmatoare, a fermecat toti copiii prin cantecul flautului sau. Acestia l-au urmat intr-o directie ramasa necunoscuta, disparand pentru totdeauna. Cine a fost cantaretul, unde a dus copiii, au ramas numai niste intrebari fara raspuns desi s-au emis diferite ipoteze. Una dintre ele sugereaza ca acei copii ar fi ajuns in Transilvania, odata cu popularea unor zone de catre germani. Cea mai veche scriere care evoca plecarea copiilor este manuscrisul de la Lounebourg (1430-1450).
Tragica intamplare povestita si raspovestita a devenit legenda. Fratii Grimm i-au dat o forma literara. Durerea cuiva care isi pierde copilul in neant fara a sti daca mai traieste sau nu, a trecut prin secole. Pe strada Burgelosenstrase, locul prin care flautistul ar fi iesit din oras insotit de copii, este interzisa si acum orice muzica. Episodul continua sa traiasca in statui – fantana cantaretului din fata primariei, in spectacole – pe scena Casei Casatoriilor (Hochzeithaus) duminica, din mai pana in septembrie, la ora 12:00, are loc reprezentatia legendei urmata de o defilare prin oras iar, in aceeasi perioada, miercurea, la 16:30 se prezinta comedia muzicala Sobolanii. Parasind orasul calci pe sobolani in fuga, desenati pe asfalt.
Casa cantaretului din flaut este cea mai somptuasa cladire din localitate; pe una din grinzile ei este scrisa in versuri povestea. In urma unui extraordinar efort al cetatenilor sai, incepand cu anul 1974, centrul a fost adus la stralucirea lui de alta data; predomina casele in stil colombaj, cu barnele puternice, patinate de vechime, contrastand cu tencuiala zugravita in alb a umpluturilor din caramida sau chirpici. Incepand cu secolul al treisprezecelea veritabile bijuterii arhitectonice in stil Renastere, Bidermeier, Art Nouveau, cu cel mult trei etaje impodobite cu ornamente de piatra sau lemn aurit, colorat, perfecte pana la cel mai mic amanunt, stau mandre la marginea stradutelor pietruite, inguste, marginite de piete incantatoare impodobite cu statui de dansatori.
Au fost reconstruite catedrala si primaria, singurele bombardate in cel de-al doilea razboi mondial. Cand o moara nu a mai fost functionala s-a transformat in biblioteca, iar in gradinile publice se fac expozitii florale. Pe Casa Casatoriilor un aranjament de clopotei canta la anumite ore. Sa regaseste aici atmosfera din Strasbourg, Colmar, Alzacia si Burgundia. Plimbarea prin oras echivaleaza cu o calatorie in alte timpuri, intr-o carte de povesti din care nu lipsesc mici restaurante, magazine si o clatitarie linistita. Retrasa, decorata cu barne, flori la ferestre si mobilier vechi, aceasta te intampina cu muzica interpretata de Richard Clayderman, in surdina. Clatitele sunt fenomenale: dulci sau nedulci, se acompaniaza perfect cu o delicata si savuroasa bere. Prietena noastra Daniela, aproape germana dupa patruzeci de ani traiti in Hannover, ne-a aratat acest orasel minunat ce farmeca si delecteaza in ciuda tristei sale legende.
Perioada calatoriei: Iunie, 2008
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
