Calatorind prin cenusa imperiului

Calatorind prin cenusa imperiului

Ajungem la Tighina. Sau Bender cum ii zic turcii astia de transnistrieni. Trenul se goleste, cam toata lumea se da jos. Chisinauenii par sa se duca la Tighina sa vanda lucruri. Or fi astia mai bogati ? Da, de unde, mii de chisinaueni s-au dat jos, mii de tighineni se urca in loc. Ma misc rapid si nu mai stau la geam… Uff… mai bine inghesuit de corpuri decat de geamuri murdare si reci. Langa mine, chircita langa geam o fetita blonda cu ochi albastri. Scoate un caiet si incepe sa-si faca lectiile. Scrie in romaneste cu caractere latine, dar cam ciudat. In loc de “u” scrie “ou”. Intru in vorba cu ea, e romanca din Tiraspol, e eleva la scoala moldoveneasca, dar acolo nu au voie sa scrie cu grafie latina, ci doar in grafie chirilica si ea a invatat franceza si acum se chinuieste sa scrie in romaneste, folosind cunostiintele de franceza. Si in franceza, “u” este “ou”.  Ii iau caietul si incepem impreuna sa scriem alfabetul romanesc unde “u” este “u”. Si mai ales ii explic regula lui â. Â de la România…

Printre lectii de alfabet, mai arunc o privire pe geam. Trecem Nistrul, trecem in Transnistria. La pod, o tancheta si militia transnistreana. Uf, am intrat in teritoriu inamic, sper sa nu vina vreun vames. Nici o sansa, nici n-ar avea pe unde trece. Continui lectiile. In fata mea, un bunic cu tone de decoratii pe sacou se uita cu atentie. Cand a trecut controlorul, a spus destul de plictisit ca e “erou al Marelui Razboi de Aparare al Patriei”. Adica al doilea razboi mondial. Adica a luptat de partea rusilor. Ajungem in suburbiile Tiraspolului. Blocuri inalte, semete, fara geamuri ne intampina, seamana cu orasele bombardate ale Bosniei. Ma uit mai bine, au rufe la geam. Intreb “blocurile alea sunt locuite ?”. Sigur ! Dar de ce n-au geamuri ? Pentru ca locuitorii sunt foarte saraci si le-au vandut ! Oricum nu au caldura si n-au ce sa mai faca cu ele….

Am ajuns in gara din Tiraspol. Fetita mi-a spus “sarut mana” si a plecat. Mi-am terminat lectiile, cam tot trenul coboara… off… am scapat de inghesuiala.  Mai raman doar eu si eroul din al doilea razboi mondial. Rasuflu usurat si ma uit pe geam. N-am mai vazut atata lume de la marile meciuri din Bucuresti. 25 de minute vor urca in continuu. In fata geamului, o femeie grasa impinsa de multime, cade. Din sacosa, i se rostogolesc merele care sunt calcate in picioare de multimea care ia cu asalt trenul. Nu mai poate reactiona. Pana sa pleaca trenul, va sta jos pe peron, cazuta si va plange… si eu calc prin cenusa imperiului…

Am vazut documentare cu trenurile foametei din Moldova anului 1946 cu oameni pe trenuri, celebrii “Sarma, baaaaaa”. Am vazut filme despre India unde cica s-ar calatori la fel. Am calatorit destul de mult in India, nu am vazut oameni pe vagoane. In schimb, sunt sute care pleaca din Tiraspol pe vagoane! Un tren numit speranta spre granita ucraineeana. Sunt din ce in ce mai tensionat. Daca pana la Tiraspol, se mai auzea romaneste, acum numai ruseste. Si toti se plang de bani! In Transnistria nu sunt lei moldovenesti care sunt priviti ca o valuta forte, aici e “talonul”, dar ce te faci cand telefonul pe o luna costa cat salariul mediu pe economie. Nu-l platesti si te duci sa faci comert in Odessa. Sunt din ce in ce mai tensionat, nu stiu, poate mediul rusesc, poate faptul ca suntem pe teritoriu inamic… Ma uit la batranelul erou. El se uita la mine, privirile ni se intersecteaza. Simte ca sunt tensionat.  Zambeste, nu e nici o problema.

Ajungem in granita. E in plin camp, nu vad nici o cladire, nici una. Doar sute de oameni care vand apa, prajituri, pungi cu lapte, d-ale gurii. Multi din tren coboara sa mai cumpere una alta. S-ar putea sa fie un talcioc tax-free pe fasie. Apare granicerul moldovean,. E luat direct din filmele romanesti cu razesi de ai lui Stefan cel Mare, castaniu deschis, ochi albastri, inalt ca bradu. Are ditamai chipiul pe cap, cu un tricolor romanesc cat fruntea. Dar nu stie o boaba romaneste! Zero! Noroc cu vamesita ucraineanca, blondie, ghidusa, buna cunoscatoare de romana – ea va fi traducatoarea. “Unde te duci ?” “La Odessa”. “Ce faci acolo ?” “In weekend”. O vad confuza. “In ospetie”. Aha… a inteles. “Vinzi ceva?”. “Nu, nu sunt negustor”. Ii arat geanta – aparatul de foto, apa, sendvisul neatins (m-au imbuibat fratii intre Chisinau si Tighina). Imi iau pasaportul si pleaca. Trebuie stampilat. Sunt singurul din tren care nu e nici moldovean, nici ucrainean. In fine… Intru la idei, poate pleaca trenul. Dupa cateva zeci de minute, apar doi insi care trec prin multime nefacand economie de coate, pumni si muschi. Mi-au adus pasaportul. Stampilat. Plecam, am intrat in Ucraina. Uraaaaa !

Mai sunt mai bine de 90 de minute pana la Odessa. Mai destins, intru in vorba cu batranul erou. Este o carte de istorie. E nascut in Transnistria, intr-un sat romanesc de pe malul Nistrului. Pana la razboi, acolo era granita cu Romania burgheza si nu aveau voie sa se apropie de rau… I-ar fi impuscat. Dupa ce a inceput razboiul, a fost luat in Armata Rosie. A luptat pe frontul central, dar fiind roman, a fost delegat sa-i pazeasca si sa-i instruiasca pe romanii din lagarele de prizonieri care decisesera sa formeze Divizia Horia, Closca si Crisan. Toate fetele din zona erau moarte dupa romani pentru ca sovieticii erau niste badarani, iar romanii, chiar si soldatii aveau o educatie aleasa. Practic orice soldat roman putea avea orice fata oricand si oriunde, in timp ce ei erau refuzati. Si ce bataie dupa! Povesteste si de chiolhanele Anei Pauker si cum era sa moara Vasile Luca beat intr-un canal. Si perioada post-. El va fi profesor de moldoveneasca la Tiraspol. Cum facea rost in secret de literature romana. Si cu ce riscuri. Am povestit de istorie si literatura, de perioada bodiulista, de Grosu si de lupta de redesteptare nationala, trecerea la grafia latina… Omul stie multe despre Romania. “Ati fost vreodata in Romania ?” “Nu, e prea scump. Desi n-as vrea sa mor pana sa ma duc la Iasi si Putna”. Dar in Romania e scump. Are vreo 100 lei pensie (25 dolari). Aici, nu plateste transportul, are tot soiul de inlesniri ca a luptat in razboi…

Am ajuns la Odessa, cobor pe peron. E soare, cer albastru si dincolo de cladirea garii, se vad “cepele” unei biserici, turlele tipic rusesti. Schimb niste hrivne, imi iau bilet de tren si o tai prin talciocul de langa gara. Am citit undeva ca targul din Odessa este cel mai mare din lume. Daca stai In mijloc si iei un binoclu militar nu ii vezi capatul. Nu am binoclu, nu ca nu as putea cumpara… Aici poti cumpara orice, inclusive kalashnikoave. Cel mai trist e zona in care se vede ca oamenii isi vand lucruri din casa – piane, harpe, chiar si cutite si farfurii. Cumpar doar niste casete audio… Prodigy :).

Am iesit din talcioc… Intru intr-o minunatie. Odessa este superba. Cand rusii au cucerit pamantul dintre Bug si Nistru, nu erau decat niste sate minuscule si sarace cu tatari si unele romanesti pe malul Nistrului. Au decis sa construiasca un oras, care a fost ridicat de arhitecti francezi si austrieci. E o combinatie de Paris si Viena, dar foarte rusesc. Ajung pe strada comerciala. Bucurestiul este un mic sat pe langa bogatia de aici. Nu-mi vine sa cred. Iau la pas monumentele orasului – raman cu gura cascata. Nu datorita palatelor, ci datorita nuntilor. Azi e sambata, zi de nunta. Si e un pelerinaj al mirilor sa se pozeze in fata principalelor locuri din oras – scarile Potemkin, palatul Vorontzov, etc. Si ceea ce socheaza este pelerinajul de masini (cateva Rolls Royce-uri, masini vintage de anii 20, am vazut chiar si un Ford T din 1908  !). Iar tinutele… ar pali orice prezentare de moda la Paris sau Milano… Bine ati venit in Ucraina milionarilor !

5 ore vor trece repede. Nici nu-mi dau seama. Cand ma uit la ceas, realizez ca trebuie sa fug la gara. Nu mai am timp s-o iau pe jos. Sar intr-un troleibuz pe care scrie “vokzal”. Incerc sa cumpar bilet, dar toti, inclusiv soferul imi spun un “niet” hotarat. Deabia mai tarziu aveam sa aflu ca troleibuzul, tramvaiul si curentul electric sunt gratuite in Ucraina. Compensatie pentru Cernobal. Ajung la gara, urc in tren. Este pustiu.. unde e lumea de azi-dimineata ? Nu stiu! Ma asez comfortabil, voi avea un intreg vagon pentru mine. Ce bine… Ce rau…! va fi un frig ingrozitor si voi face ce fac si celelalte cateva suflete din trenul fara becuri si caldura. Voi alerga prin vagoane si voi imparti o sticla de vodka. Pana si la granita dintre Moldova si Ucraina vor stampila pasaportul fara comentarii! Iar TIraspolul va fi o pata intunecata. Frig, frig, asa ca ma apuca si pe mine nevoile. Merg la capatul vagonului. Nici o toaleta. Mai merg un vagon. Nimic, Nici la urmatorul. Intreb. Cineva imi face semn ca sa fac pe tampoane intre vagoane. Ma duc acolo… o femeie sta ciucita.. nici n-o observasem.

In fine, 10 seara, Chisinau… Parca ma simt acasa, peste tot scrie in romaneste. Din pacate, e intuneric bezna. Doar pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant, cate un bec aprins o data la 3 stalpi. Urc in troleibuz sa ma duc la hotel. Pe un geam, scrie ca cei prinsi fara bilet vor fi amendati cu jumatate din salariul minim pe economie! Ce precizie. Cat o fi salariul minim in Moldova? Nu vreau sa aflu.  Ma duc sa cumpar bilet la sofer. Se uita la mine ca la un extraterestru… Am mai vazut privirea asta azi de dimineata in tren… Raspunde fusion – “petnadtzati banisori”. Am biletul, sunt probabil singurul calator legitim in troleibuzul acesta ! Am ajuns la hotel unde este cald si bine…

Articole similare: Moldova … de peste Prut

Impresii scrise de: Imperator

Perioada calatoriei: Octombrie, 1997

Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Imperator e un tip care lucrează în marketing şi comunicare cam de 15 ani... Travellingul îi ocupă timpul mai demult, de vreo 37 de ani, iar cucerirea meridianelor din afara României de 19 ani. Până acum a fost în 75 de ţări pe 5 continente, iar printre celelalte pasiuni poate enumera istoria, sportul (in general fotbalul) şi alte culturi. În timpul liber, scrie poveşti din locurile prin care a fost pe blogul personal sau in LumeaMare.