Casnic sau nomad?

Casnic sau nomad?

Una dintre cele mai triste imagini care mi-au rămas din copilărie este aceea a unui câine ţinut în lanţ, undeva într-o curte de ţară. Nu m-a impresionat atât de mult captivitatea – poate eram prea mică pentru a înţelege ce înseamnă – cât felul în care animalul se rotea, neobosit, în cercul pe care îl crease de jur împrejurul cuştii. Iarba se mâncase, pământul se bătătorise, iar câinele numit Haiduc – vai ce ironie! – nu îşi găsea liniştea şi nu putea sta locului, încercând cu mişcări de perpetuum mobile să forţeze limitele lanţului.

Mă gândesc că există foarte mulţi oameni a căror viaţă se poate regăsi în această imagine. Cu toţii avem un lanţ de gât şi ne învârtim, mai de bună voie, mai siliţi de societate, într-un cerc bătătorit de: tabieturi, obligaţii, casă, slujbă, familie, prieteni, promisiuni, vise, amăgiri, ziua de salariu, cumpărături la Carrefour, o bere în oraş, un twitter, un forum, o ceartă domestică, o împăcare, un vot, un film, o porţie de nervi, o melodie frumoasă în maşină, o vizită la bancă, un apus de soare, un pahar de vin pe noptieră… Diferenţa constă în faptul că ne legăm singuri. Asemănarea e şi ea izbitoare: dacă ni se dă drumul avem obiceiul de a ne întoarce înapoi.

Există totuşi şi oameni care adoptă un stil nomad. Pentru un an, doi, şapte, hai zece. Nu cred că poţi să fii nomad pe viaţă. Sau poţi? Nu este şi asta tot o formă de captivitate sau dependenţă?

Mă întreb: aş vrea să fiu permanent pe drum?

Dar voi? Ce vă trezeşte dorinţa de a călători? Ce vă aduce înapoi acasă?

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.