Rostul lumii

Aşa cum titlul original al cărţii „L’Usage du monde”, scrisă de Nicolas Bouvier, este greu de tradus, tot aşa, conţinutul şi complexitatea acestei călătorii literare este greu de cuprins într-un traseu scurt – precum este o recenzie. De aceea nu îmi propun decât sa aştern câteva gânduri, completate de citate, mici fragmente din călătoria incredibilă pe care autorul a făcut-o la începutul anilor 1950.

Cartea în sine este surprinzătoare atât prin subiectul ei cât şi prin felul în care este scrisă. Avem un traseu dificil, parcurs în condiţii extreme, cu provocări şi pericole greu de imaginat; o călătorie de un an jumătate care devine, în anumite perioade, mod de viaţă. Avem doi artişti (unul fotograf şi scriitor, al doilea pictor) care reuşesc minunea de a se înţelege şi ajuta pe tot acest parcurs – se ştie că o călătorie, chiar şi scurtă, este o probă riscantă pentru orice prietenie. Şi dincolo de acţiune şi întâlnirea cu oameni şi civilizaţii atât de diferite faţă de ceea ce cunoaştem, găsim un text atât de rafinat şi de elaborat încât avem uneori senzaţia că ne aflăm în faţa unei antologii de citate celebre şi nu putem citi prea multe pagini deodată.

Rostul lumii” este o poveste dedicată călătorilor şi cred că aceştia o vor gusta cel mai bine. Este un loc în care pasiunea de a cunoaşte lumea mare depăşeşte frica sau nevoia de confort. Pentru cei care nu au încercat sau nu au visat niciodată la o astfel de încercare, traseul şi dificultăţile la care se supun cei doi prieteni pot părea absurde, lipsite de sens.

Dar „o călătorie nu are nevoie de motive. Şi dovedeşte, în scurt timp, că-şi este sieşi suficientă. Crezi că vei face o călătorie, însă curând pricepi că ea, călătoria, e cea care te face – sau desface”.

Drumul lor pleacă din Serbia Muntenegru şi trece prin Macedonia, Grecia, Turcia, Iran, Afganistan şi Pakistan. Mijlocul de transport, până aproape de final, este un Fiat, cu limitările şi problemele inerente perioadei de început a industriei auto dar şi de condiţiile aspre de drum. Pe parcurs cei doi trebuie să îşi asigure existenţa, nu vă imaginaţi că au plecat cu resurse pentru a călători la „all inclusive”.

Felul în care parcurg ei acest traseu dovedeşte că într-o călătorie nu înveţi doar istorie, cultură sau detalii despre nişte locuri minunate. O călătorie nu înseamnă doar trecerea pasivă prin culturi diferite ci implicarea în viaţa oamenilor, în modul lor de a gândi, în relaţiile dintre ei sau în dominaţia şi politica lor.

Sensul sau rostul acestei capodopere se reflectă în bucuria pe care călătorul-cititor o recunoaşte şi o asimilează, prin felul în care folosindu-te, servindu-te de lume (usage), ajungi să gândeşti altfel, să trăieşti altfel. Iar cei fericiţi ajung la concluzia acestei cărţi:

În ziua aceea, am crezut că deţin ceva, un adevăr care-mi va schimba viaţa. Însă nimic de această natură nu e dobândit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apă şi pentru o vreme ne împrumută aparenţa ei. Apoi se retrage şi ne lasă în faţa vidului pe care-l purtăm în noi, în faţa acestui soi de incapacitate capitală a sufletului pe care trebuie să învăţăm să o suportăm, s-o înfruntăm, şi care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.”


Dacă ești pasionat de lectură și vrei să primești recomandări de la Roxana, o dată pe lună, înscrie-te în:

Clubul Pasionaților de Cărți din LumeaMare.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.