Rendez-vous cu extratereştrii?

Rendez-vous cu extratereştrii?

Nazca Lines

Credeţi în extratereştrii? Suntem fiii unei alte civilizaţii extraterestre care şi-a lăsat seminţele pe Planeta Albastră? Este asirianul Ghilgameş una dintre acele fiinţe care au deturnat soarta unui animal biped apărut pe undeva prin Africa ghicind în el un potenţial enorm de dezvoltare? Nu ştim, iar teoriile abundă… Avem “Epopeea lui Ghilgameş”, avem Area 51 în Roswell, dar avem şi alte semne venite de peste secole… Unele dintre aceste semne se presupune că se găsesc la Nazca, în Peru, America de Sud.

Nazca este un mic orăşel aflat într-unul dintre cele mai aride deşerturi din lume, care se află pe coasta Pacifică a Peru-lui şi se întinde pe mii de kilometri până în Chile. Dar aici, acum 2000 de ani, a înflorit o civilizaţie deosebită, aşa-numita “cultura Nazca” care a existat şi a înflorit între anii 200 I.Hr. şi 700 d.Hr. Cele mai spectaculoase urme ale acestei civilizaţii sunt misterioasele “linii Nazca” – nişte linii trasate prin deşert şi care nu pot fi identificate decât din zbor redând fie linii simple, dar şi desene mult mai complicate redând o maimuţă, un colibri, un păianjen, şopârle şi cea mai ciudată figura – o figură hominida cu mâna ridicată în semn de prietenie.

Uitate de multe secole, liniile Nazca au fost redescoperite din greşeală în anul 1927 de un aviator care zbura prin zonă şi până la al doilea război mondial, arheologii americanii au luat în primire zona. Dar matematiciana de origine germană Maria Reiche este cea care şi-a asociat numele cu Nazca lines – a ajuns la Nazca în 1946, stabilindu-se aici până la moarte la sfârşitul anilor 90. Meritul Mariei Reiche a fost că a reuşit să mobilizeze sponsori şi autorităţi (cum ar fi Lufthansa, dar şi Forţele Aeriene Peruviene sau Ministerul Educaţiei din Peru şi RFG) pentru a finanţa prezervarea şi studierea liniilor.

Nu am fost surprins ca în jurul liniilor să fi apărut o grămadă de teorii – unii susţin că este vorba de un vechi sistem de irigaţii, un ritual de venerare a zeilor sau au slujit ca semnalizare pentru extratereştrii (teorie întărită de figura ciudată a unui “cosmonaut”). Nu vreau nici eu să rezolv una dintre marile mistere ale arheologiei mondiale, aşa că o să vă povestesc cam ce poţi face la Nazca.

În primul rând nu este foarte uşor să ajungi la Nazca. De la Lima, poţi lua un autobuz care va merge o bună perioadă printr-un peisaj selenar pe celebra Carretera Transamericana, care străbate ca o coloană vertebrală Americile de la Nord la Sud, din Alaska în Ţara de Foc. Autobuzul face câteva ore bune şi, într-un final, ajungi în mica urbe de 15000 locuitori care în mod sigur ar fi fost uitată de lume dacă nu existau Nazca Lines.

Cum Nazca Lines există, numeroşi gringos vin aici în drumul lor spre Arequipa pentru a vedea faimoasele linii. Dar dacă vii doar după linii, poţi avea şi alte surprize interesante.

Am ajuns seara în Nazca. Pe drum, la fiecare oprire, câte 4 inşi ne dădeam jos pentru a supraveghea ca rucsacurile noastre puse în locul de bagaje din “burta” autobuzului să nu facă paşi – doi în partea dreaptă, doi în partea stângă, prin rotaţie.

Odată ajunşi la hotel, am cumpărat turul de a doua zi care avea să ne poarte prin mai multe locuri. Deşi ne închipuiam că vom merge direct la aeroport, ei bine, mai întâi am făcut turul “cultural”. Adică ne-au dus la un soi de atelier unde ne-au arătat arta olăritului nazcan… Nu pot spune că am aflat un lucru care să-mi schimbe viaţa, dar tipul care prezenta era chiar simpatic, iar unele produse erau chiar drăguţe – şi aveau nişte preţuri extrem de prietenoase.

După acest intermezzo, ei bine, ne-au dus la aerodrom. Evident, nu există curse regulate, aeroportul este folosit ca bază doar pentru tururile turistice pe deasupra Nazca Lines. Turul se face cu nişte avioane mici Cessna, de câteva locuri (al nostru a fost de 6 locuri, inclusiv pilotul). Când am zburat noi, nu păreau să fie dintre cele mai noi, dimpotrivă… Pilotul nostru avea chiar nişte urme de arsuri pe fata… să fi aruncat nevasta cu ceva fierbinte după el sau să fi fost vreo cădere cu avionul?

Mă rog, nu am stat să mă gândesc prea mult, aşa că cinci dintre noi am urcat în Cessna, ceilalţi 4 urmând după noi. Nu vă speriaţi, există destule avionaşe la Nazca, aveţi loc cu toţii. Ne-am urcat în avion, ne-am pus căştile pe cap să-l putem auzi pe pilot (zburam cu geamurile deschise) şi gata, am plecat! Cessna a rulat puţin pe pistă şi apoi şi-a luat zborul îndreptându-se spre celebrele linii. Zborul până acolo a fost relativ lin (relativ, repet), dar în momentul când am ajuns deasupra liniilor a început spectacolul – pentru a vedea mai bine liniile, avionul se va înclina ba spre stânga, ba spre dreapta, ba luând altitudine, ba coborând cu botul spre pământ… Dacă vă e frică de avion, ei bine, nu ştiu cât o să “înghiţiţi” această excursie… Dar dacă treci peste hâţânatul permanent şi mini-lopping-urile micului Cessna, vei avea ce vedea, fotografia, filma şi povesti nepoţilor. Indiferent de cât de mult citeşti despre Nazca lines, nu vei putea simţi misterul decât în momentul în care chiar le vei vedea – ce o însemna maimuţa cu coada atât de perfectă geometric, ce o însemna pasărea colibri.. nu se ştie! Dintre toţi, cel mai misterios este de departe “cosmonautul”, făcând prietenos cu mâna celor veniţi în zbor, din această lume sau din altă lume…

Când am ajuns pe pistă, mi se părea că pământul se cam dă peste cap. Nu, nu era cutremur, pur şi simplu asta simţeam după zgâlţăiturile de deasupra lui Nazca Lines… În general, sunt extrem de convins de siguranţa curselor aeriene (am aproape 600 de zboruri) şi sfătuiesc pe oricine căruia îi e frică de avion să zboare fără grijă… Ei bine, nu pot spune acelaşi lucru despre avionaşele care zboară peste Nazca Lines – în aprilie 2008, un avion s-a prăbuşit ucigând 5 turişti francezi + pilotul, iar în febaruarie 2010, un alt avion cu 3 peruvieni şi 3 chilieni la bord s-a prăbuşit din nou… Cam în aceeaşi perioadă, prietenii mei Sandina şi Stef (cei care bântuie 8 luni cu Suchi prin America de Sud) erau pe coasta peruviană şi se gândeau dacă să zboare sau nu

Dacă mă întrebaţi pe mine, aş zbura din nou peste Nazca lines, merită cu prisosinţă! Şi în ultimă instanţă riscurile sunt la fel de mici – sunt zeci de zboruri pe zi deasupra liniilor şi nimic nu se întâmplă… dar e hurducăie rău!

Reveniţi cu picioarele pe pământ, ne-am reunit şi am sărit în microbuz. Dacă am văzut liniile, turul ne duce să-i vedem şi pe cei care le-au făcut. Da, pe cei care au trăit acum sute de ani! Dacă sunteţi slabi de inimă n-aş spune că această parte din turul de Nazca e lipsită de palpitaţii. Am văzut câteva mumii, cu păr super lung, cu hainele originale… Jefuitorii de morminte în căutare de lucruri bune de comercializat (inclusiv textilele sunt foarte căutate pe piaţa neagră a arheologiei mondiale) au distrus multe dintre aceste mumii, iar vremea a început să-şi facă de cap de vreo 15 ani. La Nazca nu a mai plouă de câteva secole, în schimb fenomenul El Nino apărut prin 1998 şi schimbarea climatică globală a dus la ploi neaşteptate într-una din cele mai aride locuri din lume… aşa că gropile cu mumii au primit un acoperiş care să le ferească de periculoşii stropi de ploaie.

Merită Nazca? Dacă eşti pasionat de mistere, enigme şi de istorie, eu zic că da… a fost unul dintre cele mai interesante locuri pe care le-am vizitat în Peru. Peru este o ţară enigmă, tot ce găseşti acolo e plin de mistere; dacă le rezolvaţi voi spuneţi-mi şi mie…

Cum ajungeţi acolo

Câteva companii aeriene europene zboară spre Lima, iar LAN Peru, cea mai mare companie locală zboară de la Lima la Madrid. Din păcate, preţurile sunt ridicate, iar dacă găsiţi vreun avion cu un preţ format din 3 cifre, ei bine, e o afacere bună!

De la Lima, puteţi lua unul dintre numeroasele autobuze care străbat Carrettera spre Arequipa – durează câteva ore.

Viza

Cetăţenii romani nu au nevoie de viză pentru a vizita Peru

Când să te duci în Peru

Vara, vara europeană (adică iarna peruviană, fiind la sud de Ecuator). Atunci este sezonul secetos, sus, în Anzi unde se afla Macchu Picchu, Cuzco şi lacul Titicaca. La Nazca este soare cam tot timpul, în schimb ce la Lima poate fi un plafon de nori de nepătruns, destul de jos pentru ca să te deprime… Aşa că poţi să pleci din Lima cât poţi de repede spre locuri mai frumoase, mai enigmatice şi mai însorite.

Cum vezi Liniile Nazca

Dacă nu te deranjează zborurile mai zbuciumate, plăteşti vreo 55 de dolari pentru o jumătate de oră de tur. Dacă vorbeşti cu vreun pilot direct, poţi să duci preţul la 35 dolari de persoană. În caz că zborul nu te prea încânta, pe Carrettera la nord de orăşelul Nazca există un turn pe marginea şoselei, un mirador pe care te poţi urca şi să vezi nişte desene… Dar nu vei vedea cine ştie ce…

Articole similare:

Acolo unde Maya încă mai există

Imperator e un tip care lucrează în marketing şi comunicare cam de 15 ani... Travellingul îi ocupă timpul mai demult, de vreo 37 de ani, iar cucerirea meridianelor din afara României de 19 ani. Până acum a fost în 75 de ţări pe 5 continente, iar printre celelalte pasiuni poate enumera istoria, sportul (in general fotbalul) şi alte culturi. În timpul liber, scrie poveşti din locurile prin care a fost pe blogul personal sau in LumeaMare.