Vă spuneam acum ceva timp, când am lansat Leapşa Books Express că merită să citiţi cartea scrisă de Andrew Eames, Blue River, Black Sea. Aşa cum am promis, revin cu mai multe detalii şi impresii ce abia aştept să se completeze sau, de ce nu, să fie combătute de către părerile celor trei bloggeri care au preluat leapşa.
În paginile acestei cărţi veţi găsi de toate: impresii de călătorie (pe bicicletă, cal, barcă sau pe jos) provocări, istorie, poveşti, portrete ale popoarelor pe care Dunărea le întâlneşte în cale, întâlniri cu poveştile oamenilor simpli dar şi cu descendenţi ai familiilor regale, conţi şi contese. Nu lipsesc păţaniile, descrise cu mult, foarte mult umor. Dacă acum câteva zile mă întrebam care sunt lecţiile pe care le învăţăm din călătorii, acum pot spune că şi dintr-o carte ca aceasta avem enorm de învăţat – iar cele aproximativ 420 de pagini sunt precum o comoară ce se lasă descoperită, puţin câte puţin.
Chiar de la început, mi-a plăcut mult felul în care autorul relaţionează cu Dunărea, “brâul lichid ce ţine pantalonii Europei”, vorbind despre aceasta ca şi cum ar fi un partener de drum cât se poate de uman. La prima sa întâlnire cu izvorul, la Donaueschingen, îşi imaginează o discuţie ca între doi cowboy gata de aventură: “I heard you’re heading for the Delta? Yup. As it happens, me too”. Şi chiar dacă volumul poartă acest titlu, Andrew ne lămureşte de la bun început că “Dunărea albastră nu este albastră şi Marea Neagră nu este neagră şi nimic de pe drum nu este chiar aşa cum scrie pe ambalaj”. De-a lungul celor 2840 de kilometri descoperim un fluviu ce creşte de la faza de copil jucăuş, care nu are chef să-şi facă treaba, până la vâsta matură, obosită, eliberându-se la final în mare. Un citat din Peter Esterhazy ilustrează foarte frumos diferenţa dintre o apă oarecare şi un fluviu, şi anume că “cel din urmă are amintiri, un trecut, o istorie.”
Dintre toate portretele ilustrate în carte, cel mai complex este cel al germanilor, pe care călătorul nostru îi pictează folosindu-se de o paletă deosebit de vastă de informaţii, începând de la felul în care războiul a afectat modul acestora de a trăi şi gândi până la detalii interesante privind migrarea acestora prin Europa, inclusiv în satele din România, pentru care Andrew se va abate de la cursul Dunării. Găsim şi detalii interesante legate de instalarea comunismului în Europa şi de mişcările germanilor ce s-au întors acasă sau a nobilimii alungată de pe propriile domenii de către un regim aberant.
Cum am spus şi mai sus, Andrew Eames reuşeşte să cunoască pe drum ceva nume nobile (Habsburg-Lothringen, Hohenzollern, Karolyi, Teleki şamd) păşind în castelele lor mai mult sau mai puţin impresionante, împărtăşind poveşti interesante legate de relaţiile de famile, de felul în care aceştia au trăit sau muncit în exil, de dificultăţile şi prejudecăţile întâmpinate la întoarcerea acasă, după căderea comunismului.
Pentru deliciul nostru de cititori, cel mai terifiante episoade de pe traseu sunt descrise în cele mai amuzante cuvinte. Nimeni nu ar fi încântat să descopere, după ce s-a suit în tren şi trenul a pornit, că şi-a uitat pe peron geanta cu cele mai importante lucruri: acte, carduri, telefon, bani…
“I struggled aboard and I was just securing my bike, full of admiration for the facilities, when the world turned upside-down. The bike was safe and sound, as were my dirty socks and T-shirts in the saddlebags, but everything of real value was still in my shoulder bag – and that was still on the station platform, where I’d left it momentarily while lugging the bike over the threshold. And just as I realized what I’d done, the train started to move. “
Şi nimeni nu ar dori să fie ameninţat de un taur, în pustietate, prin România:
“It was a belly-aching, rumbling sound, clearly an animal, and probably one with a stomachache or a soar head. I didn’t pay it too much attention as I rounded the corner, but as I did so I found myself making direct and sudden eye-contact with a bull. A large, free-range, leery eyed, dribbling one, complete with horns. The real McCoy right down to the hanging testicles. I stopped. The bull did the same, as we debated who was the more surprised. And then it started pawing the grownd, as all good bulls area meant to do.”
Pus în diverse situaţii pe drum, Andrew îşi arată faţa sa umană descriind cu sinceritate momentele în care teama se face simţită, de la emoţiile provocate de drumul parcurs pe cal până la frica, de cele mai multe ori nejustificată, la întâlnirea ţiganilor.
Când veţi ajunge la capitolele dedicate României va trebui să lăsaţi deoparte falsele patriotisme, să nu luaţi în nume de rău influenţa ungară asupra apartenenţei Transilvaniei şi să realizaţi că portretul pe care ni-l face este realist, aşa cum se vede el prin ochii unui străin. Avem nepăsare, peturi abandonate pe malul râurilor, câini vagabonzi, petreceri gălăgioase sau un Bucureşti urât şi nereprezentativ pentru frumuseţea ţării (şi aici se referă la Transilvania şi Apuseni). Cu toate acestea autorul găseşte scuze pentru situaţia noastră aşa că trebuie să privim şi noi cu îngăduinţă ceea ce scrie! Citând un prieten român, Andrew spune că la intrarea în România ar trebui să existe un banner pe care să scrie: “Eventually, Everything Will Work”.
“Eventual” (sau “în cele din urmă”, aşa cum mă corectează o prietenă) veţi reuşi să răzbiţi cu aceeaşi plăcere prin paginile acestei cărţi de călătorie. Lectură plăcută şi “enjoy”!
Mulţumesc din suflet Books Express pentru ocazia de a citi acest volum!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
