Că avem şi am avut artişti remarcabil este clar, dacă aş face o listă ar ieşi un articol numai din asta. Să vedem însă, ştim să valorificăm patrimoniul artistic al acestei ţări, avem sau nu muzee?
Voi începe cu ce e mai aproape de mine, Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti. Un caz fericit şi optimist. Să nu uităm că vorbim de cea mai cuprinzătoare colecţie din România, localizată într-un fost palat regal, care mai e şi renovat. Spaţiul arata bine, lumina e bună iar operele găzduite sunt la nivelul oricărei colecţii europene (fireşte, galeria de artă românească e mult mai bună decât cea europeană, aici în muzeu cel puţin). E imposibil să treci indiferent pe lângă Andreescu, Luchian, Grigorescu, Pallady sau Brâncuşi. Sau cel puţin eu nu pot şi chiar m-am emoţionat în faţa operelor lor, simţind un amestec bizar de mândrie patriotică, extaz şi ciudă că nu putem fi la fel de buni şi în domenii care să ducă ţara asta mai departe! În galeria de artă europeană nu am avut aceeaşi satisfacţie, asta probabil din cauză că preferaţii mei, impresioniştii sau Rodin, sunt prea slab reprezentaţi. Bine, la Rodin nu se pune, am văzut peste tot replici, la fel de frumoase toate, chiar dacă nu se compară cu cele de la el de acasă, din Paris. Există totuşi trei piese El Greco, poate unele dintre cele mai impresionante pe care le-am văzut vreodată, am rămas încremenită în faţa lor! Iar scara… scara e minunată! Muzeul are expoziţii temporare interesante şi programe pentru copii, despre care am mai povestit cu altă ocazie. Costul de intrare în general la muzeele din România e un nimic, dar chiar şi aşa, pentru cei care sunt cu bugetul pe spini, uneori arta nu costă nimic. Remarcabil este faptul că muzeul e prezent pe facebook, are un site destul de util şi trimite noutăţi abonaţilor. Mai puţin bine e că nu ai un plan bun la intrare, ca să ştii ce pe unde cauţi.
Dar hai să ieşim din Bucureşti şi să vedem ce se întâmplă în alte două oraşe importante din România: Cluj şi Sibiu.
La Cluj am avut un şoc. Palatul Banffy, cel care găzduieşte Muzeul de Artă, ar avea nevoie de îmbunătăţiri urgente şi majore. Frumos pe afară (deşi ar merita lustruit puţin) şi generos la interior, spaţiul actual nu mai este nicidecum în linie cu timpurile. Tablourile sunt prost luminate, uşile spoite cu o vopsea lucioasă oribilă, păcat de ceea ce găzduieşte. Dacă iau de bună ceea ce am aflat, se pare că e posibil să fie retrocedat şi totul este îngheţat, nimeni nu mai are în clipa de faţă niciun interes în renovare, viitorul locaţiei ca muzeu fiind incertă. Trecând – cu greu – peste aceste neajunsuri, am putut să admir din nou câteva picturi deosebite de Aman, Grigorescu, Luchian sau Tonitza. Din păcate prezenţa pe web seamămă foarte mult cu prezenţa reală, cam prăfuită.
La Sibiu senzaţiile au fost împărţite. Muzeul Bruckenthal este el în sine foarte frumos. De când ajungiîn piaţa centrală a oraşului îi remarci intrarea iar saloanele de recepţie mobilate ca pe vremuri te ajută să intri puţin în atmosferă. Când am fost eu acestea găzduiau o expoziţie de artă şi fotografie tibetană, ciudată combinaţia dar merita văzută! În rest majoritatea sălilor sunt cufundate în aceeaşi lumină proastă ca la Cluj. Multă artă austriacă, nu pot spune că pe gustul meu. Cu două excepţii: galeria „Capodopere ale muzeului” care este uluitoare – întunecată, cu exponatele prezentate în casete luminoase, precum bijuteriile (şi chiar sunt bijuterii artistice!) şi Galeria de artă românească ce „scârţâie” şi luceşte de nou! În această lumină minunată am gustat câteva portrete deosebite din secolul 18-19 (de Gheorghe Tătărescu), un Călugăr minunat semnat de Mişu Popp, Gătirea unei tinere săsoaice de Robert Wellmann. L-am descoperit şi pe Arthur Coulin, de care nu ştiam nimic până acum. Nu lipsesc, bineînţeles Aman, Grigorescu, Tonitza, Sirato, Pallady sau Petrascu. După aşa o colecţie ai toate şansele ca până la ieşire să uiţi de neajunsuri. Una peste alta am simţit că mişcă lucrurile şi că la un moment dat va fi şi mai bine. Chiar şi situl arată ok.
Cam acestea sunt cele mai proaspete impresii pe care le pot împărtăşi, legate de muzeele de artă din România. Nu am fost în toate, prin toate oraşele, aşa că vă invit să îmi spuneţi care sunt muzeele voastre preferate din România şi ce credeţi, sunt ele ceea ar trebui să fie sau nu?
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
