Jurnal de călătorie pe biciclete – Bucureşti – Călăraşi – Cobadin – Eforie Nord – Vama Veche – Corbu
(aprox. 400 de kilometri)
Ne povesteşte: Eugen Voineag şi… fiul său, Andrei
Duminică 18 iulie 2010
7.30 – ne-am trezit în camping la Eforie Nord. Mi-am adus aminte cum am ajuns aseară aici. Se întunecase, am căutat un loc de cort, ne-am spălat am întins cortul şi ne-am culcat.
Andrei gemea în somn la fiecare mişcare. Vânătăile de la căzăturile din zilele anterioare vorbeau acum. Cotul drept i-l pansasem seara, ca să doarmă liniştit, fiindcă nu suporta să se atingă cu nimic în zona lovită. Mi-era cumplit de milă de bietul copil. Oare la 13 ani eu cum aş fi suportat un drum ca ăsta? Dar în acelaşi timp îl admiram şi îl admir şi acum pentru că a fost alături de mine. I-a fost foarte greu dar a suportat fără să se plângă. Fără să o sune pe mama, fără să-mi ceară să renunţăm.
Acum râdeam când ne aminteam de ziua de vineri şi de calvarul dealurilor pietruite ale Dobrogei.
[Să spui de ce gemeam în somn, că ţi-ai dat seama că aveam puroi şi m-ai curăţat a doua zi şi m-ai pansat în fiecare zi de două ori până mi-a trecut… încă mai am urma, ştii?]
Azi e zi de odihnă. Am cumpărat tot ce aveam nevoie pentru a pansa şi îngriji juliturile lui Andrei. Am mers în centru unde am zăcut în neştire pe o bancă mâncând covrigi calzi cu lapte bătut… ne-am dus pe plajă unde am adormit la umbră. – SFORĂI, TATI! M-a trezit fiindcă l-am deranjat cu zgomotul pe care l-am făcut în somn fără să vreau.
Am spălat nişte tricouri murdare de la ploaia care ne-a prins în prima zi şi le-am pus la uscat.
Am mâncat la o terasă şi am băut bere amândoi, iar obiceiul de a bea bere amândoi la fiecare masă l-am respectat cu stricteţe. Am degustat practic toate tipurile de bere care sunt pe piaţă şi le-am aşezat în ordinea preferinţelor. După o săptămână de stat la mare ştiam exact ce să comandăm pe unde ne aşezam la masă…
Luni 19 iulie 2010
Călătorului îi şade bine cu drumul. Ne plictisisem oricum de Eforie Nord aşa că la ora 9 deja pedalam spre Vama Veche. Cam 40 de kilometri. O nimica toată. La ora 1PM suntem în Mangalia la gară unde ne oprim să mai cumpărăm de la un supermarket ceva de-ale gurii şi răcoritoare. Ne asumăm fiecare un buget de 10 lei şi intrăm. Concurs! Cine cumpără mai multe şi mai bune cu doar 10 lei!!!
Îmi cer scuze dar nu mai ştiu cine a câştigat concursul. Dar scopul era să cumpărăm cât mai multe şi mai bune şi el a fost atins.
[Eu am cumpărat biscuiţi, ciocolată Bounty, tu ai luat energizant – era foarte plăcut să intrăm acolo la răcoare]
La ora 2 şi ceva – 3 ajungem în 2 Mai. Andrei îşi aduce aminte cu stupoare că el a mai fost pe aici când era mic!… ochim un loc bun de cort. Chiar foarte bun. Campingul de la 2 Mai de pe plajă a fost favoritul meu mulţi ani.
Campăm şi plecăm la Vama Veche. Nu am să fac reclamă la Vamă. O să zic doar că era mai frumoasă când era mai mică, dar asta e. E frumoasă şi acum. Şi e plină de tineri, ce să mai vorbim, atmosfera este ok.
În 2 Mai ne întâlnim cu fata care se ocupă de camping. Cunoştinţă veche, râdem şi ne amintim de una alta, întâmplări trecute şi cunoştinţe comune. Când aude Iuliana de unde venim cu bicicletele… nu-i vine să creadă! Ne cere voie să ne facă nişte poze pe care să le posteze pe facebook la pagina campingului 2 Mai. Ok, nicio problemă. Poze cu 2 biciclete sprijinite una de alta şi doi călători obosiţi stând turceşte în nisip…
În 2 mai ne întâlnim cu vechi prieteni, stăm la masă, râdem şi povestim… şi toate astea continuă…
şi marţi 20 iulie 2010…
şi miercuri 21 iulie 2010…
[Între timp am pedalat în fiecare zi între Mangalia, 2 Mai şi Vama Veche]
Joi 22 iulie 2010
Am vorbit la telefon cu nişte prieteni care vor să ne vedem la Corbu. Tocmai dincolo de Mamaia şi Năvodari. Caravana de maşini cu şi fără rulote ajunge vineri seara. Foarte bine. Oricum duceam dorul unei plimbări cu bicicleta.
Am făcut bagajele şi am plecat lejer pe la 9-10. Până la Corbu de la Vamă sunt fix 80 de kilometri.
Auzisem de Corbu ca despre un fel de Vama Veche Reloaded, Vama ca la începuturi, aşa că eram foarte curios să văd despre ce este vorba.
Marşul până în Constanţa 49 km nu ne-a pus probleme. Am oprit în Mamaia pe la 2 ca să mâncăm ceva şi să ne odihnim un pic. La trecerea prin Năvodari sunt efectiv uimit de câte vile, case şi hoteluri au apărut pe drumul altădată pustiu dintre Mamaia şi Năvodari. Practic este o nouă staţiune chiar în coasta unui combinat (Petromidia) care, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că mult mai bine ar fi fost să nu fi existat niciodată…
Ajungem pe plaja de la Corbu pe după masă. Drum prăfuit şi prost… nu că ar fi o problemă pentru noi dar pentru maşini cu siguranţă este.
Destul de multă lume, dar mult mai puţină decât era cu două săptămâni înainte. Motivul: o hotărâre a Consiliului Local Corbu care interzice prezenţa oricărui autovehicul (inclusiv rulotă) pe plajă sau în apropierea plajei. BOON. Foarte neplăcut. Apa, lichidul nostru vital, de vânzare la un preţ destul de piperat NUMAI la sticle de 0.5l. Dumnezeule! îmi zic… ce mă fac dacă îl apucă setea pe copil la noapte?!
Întreb de apă la bidoane de 2 litri şi un binevoitor îmi oferă 2 bidoane de 2 litri de apă de fântână. Îi foarte mulţumesc. Mă duc la cort şi îl învăţ pe Andrei prima lecţie de supravieţuire în deşert. Sap o groapă să îngrop una din sticle adânc în nisipul îmbibat cu apă de mare. Apa rece e mai bună decât apa caldă iar pe plaja din Corbu nu se găseşte nimic. Nici măcar UMBRĂ.
Vineri 23 iulie 2010
Dimineaţa suntem nevoiţi să strângem cortul. Nu că ar fi o problemă, cortul nostru de 2,5 kg se strânge în 10 minute maxim dar nu e confortabil să pui cortul, strângi cortul. Motivul: jandarmii veniţi aşa cum vin în fiecare dimineaţă de 2 săptămâni încoace să dea amenzi. Cort sau rulotă pe plajă, amendă 200 ron. Avertisment dacă eşti simpatic – 70 ron. Autovehicul pe plajă 500 Ron.
Mi-aduc aminte cu nostalgie de Jandarmul din Saint-Tropez. Nici o analogie, aici nu sunt nudişti. Nici infrastructură de niciun fel. Nu găseşti nimic de mâncare decât în 2 rulote cu hot dog şi hamburger şi o cârciumă –cherhana destul de departe de plajă. Şi destul de scumpă pentru ce oferă, mai scumpă ca în Vama Veche de exemplu, unde numai ieftin nu era. Altfel zona e pustie. E drept că lipsa infrastructurii = lipsa toaletelor iar în spatele stâncilor excrementele nu se sfiesc să-şi expună nuditatea, măcar sunt biodegradabile…
Bicicletele nu trezesc atenţia jandarmilor, cum stau ele cuminţi sprijinite una de alta pe plajă aşa că suntem lăsaţi în pace. În spatele nostru rulotiştii şi camperii care nu s-au cărăbănit de dimineaţă sunt luaţi la puricat de jandarmi.
La prânz savuram apa rece din ascunzătoarea pregătită de ieri. Bună!
Deja sunt plictisit de Corbu. Îmi place la umbră, mai ales la prânz. Îmi place să am nişte opţiuni, să pot alege unde să mănânc. La Corbu nu există opţiuni. Aştept să vină caravana. Le spun prietenilor de intervenţiile jandarmilor, sunt descumpăniţi dar hotărâm să ne vedem şi hotărâm atunci.
Sâmbătă 24 iulie 2010
Suntem din nou la Vama Veche. Voiajul nostru pe biciclete a luat sfârşit.
Decizia a fost unanimă. Nu puteam rămâne la Corbu, aşa că bicicletele au fost urcate şi legate de rulotă în miez de noapte, noi am urcat în două maşini…
Final.
Menţiuni importante:
Andrei are 13 ani. Deşi nu am avut în plan în mod explicit să fac un voiaj aşa de lung cu el pe bicicletă ne-am antrenat totuşi constant cu cel puţin două luni înainte de plecare. Am făcut aproape zilnic drumuri prin Bucureşti cu bicicletele (cu cele vechi) de cel puţin 10 kilometri precum şi exerciţii de pregătire fizică.
Nu recomand nimănui să încerce acest traseu foarte obositor înainte de a-şi construi o condiţie fizică rezonabilă. Exerciţiile de tip cardio (mersul pe bicicletă de casa) sunt foarte potrivite cel puţin 30 de minute zilnic cel puţin 2 luni înainte de călătorie.
[comentariile între paranteze sunt ale lui Andrei la prima lectură a textului scris de mine]
Citeste şi
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
