Prinţ şi cerşetor pe străzile Braşovului

Prinţ şi cerşetor pe străzile Braşovului

Se spune că oraşul de sub Tâmpa ar fi una dintre cele mai frumoase localităţi de la noi. Nu ştiu dacă o fi adevărat, pentru că nu am apucat să văd toată ţara asta. Ceea ce ştiu este că Braşovul este într-adevăr deosebit prin aşezare, prin vestigii şi prin istoria agitată.

Ca în orice oraş turistic, restaurantele, terasele şi magazinele scumpe sunt nelipsite. Numeroasele muzee, cetăţi sau biserici au fiecare câte o taxă de intrare. Adunate toate, pot ajunge la o sumă considerabilă. Pentru ca nimeni să nu iasă în pierdere, aici se găsesc posibilităţi de recreere atât pentru cei veniţi să consume, cât şi pentru turistul low-budget. De aceea mi se pare corect să prezint Braşovul atât pentru ”prinţi”, cât şi pentru ”cerşetori” (cum sunt eu de cele mai multe ori). Nu trebuie uitat un aspect important, şi anume că locurile cunoscute nu sunt neapărat singurele care merită văzute. Există locuri ascunse, misterioase, vechi, care îţi vor oferi emoţiile neegalate ale  unei descoperiri neaşteptate.

Capitolul I – Pe străzile cetăţii

De pe aleile Parcului Eroilor se vede Tâmpa ridicânu-se deasupra acoperişurilor cărămizii. De jur împrejur sunt clădiri vechi, frumoase. Se mai strecoară şi cîte un hotel mai nou, cam nepotrivit, dar încercăm să ne uităm pe lângă el.  Aici sunt mai multe străduţe paralele: Republicii, Mureşenilor, Nicolae Bălcescu. Cândva, acestea se numeau uliţe. Ape murdare curgeau printre casele lor, revărsându-se în canalul ce împrejmuia zidurile. Fiecare dintre ele avea la intrare o poartă păzită de câte o breaslă. Astfel se intra în Cetatea Braşovului. Oraşul a fost cunoscut drept un centru al meşteşugurilor, ajungând într-un timp la peste 40 de bresle. Acestea ocupau câte o parte a cetăţii şi cele mai dezvoltate aveau în pază fie o poartă, fie un turn sau bastion.

Strada Republicii

Probabil cea mai cunoscută stradă din Braşov este Strada Republicii, o alee pietonală foarte frumos renovată, care este întotdeauna animată şi de turişti, şi de braşoveni, indiferent de ziua săptămânii sau de vremea de afară. Aici sunt multe magazine, mai ieftine, mai scumpe. În orice caz, nu vă costă nimic să vă plimbaţi ochii prin vitrine. Sunt multe restaurante şi cafenele iar pe perioada verii, strada este acoperită de terase. Este o atmosferă boemă, relaxată, parcă aici ar fi în fiecare zi vacanţă.

Casa Negustorilor

La capăt veţi ajunge în Piaţa Sfatului, despre care sigur aţi mai auzit. Acest spaţiu care acum este deschis şi aerisit, era destul de aglomerat pe vremuri. Îşi datorează numele târgurilor ţinute aici. Fiecare breaslă îşi avea colţul ei în care îşi expunea tarabele cu mărfuri. Întâlnim Casa Sfatului, care datează din 1420 şi care a servit drept primărie a oraşului până în secolul XIX. Mai putem vedea Casa Negustorilor, o altă clădire veche din secolul XVI, transformată într-un mic centru comercial. Acum ne aflăm în centrul cetăţii. Noul se îmbină cu vechiul iar trecutul cu prezentul.

Dacă privim printre case observăm o construcţie masivă, cenuşie, ridicându-se deasupra lor. Aceasta este celebra Biserică Neagră. Construită integral din piatră, s-a muncit aproape un secol la ridicarea ei. La început , numele ei a fost Sf. Maria, însă după marele incendiu din secolul XVII i-a rămas numele de Biserica Neagră. Intrarea se plăteşte, dar şi un simplu ocol al edificiului vă va impresiona.

Biserica Neagra

Ea se înalţă resemnată deasupra oraşului, fiind martora atâtor evenimente, şi bune şi rele. Detaliile întâlnite la fiecare pas îţi fură şi îţi încântă pivirea, iar numeroasele figuri din piatră atent lucrate şi strigoii care te privesc pătrunzător, amintesc de măiestria celor care au lucrat la ridicarea ei.

Tot prin zonă se poate străbate Strada Sforii, o atracţie pe cât de simplă, pe atât de simpatică. Având o lăţime de 1,32 m, este poate chiar cea mai îngustă din estul Europei. Pereţii înalţi ai caselor acoperă această străduţă, încât pare un culoar izolat şi de oraş, şi de timp.

Strada Sforii

Multe astfel de străduţe înguste se înlănţuie prin cetate. Majoritatea intunecate şi restrase, pot fi descoperite numai prin plimbări aleatorii şi, nu glumesc, ocolind celebrele atracţii.

Cetatea Braşovului a reuşit să ţină piept multor atacuri, însă marele incendiu din 1689 a distrus multe clădiri şi a decimat populaţia. Foarte multe documente au fost pierdute. Nu se ştie câţi oameni au pierit. Abia la recensământul din 1700 s-au putut număra aproximativ 17.000 de locuitori. Au reuşit să fie salvate actele depozitate în turnul Casei Sfatului. Astfel au fost găsite informaţii despre un val de cutremure puternice între 1600 şi 1700, înregistrate cu data şi ora la care s-au produs. A fost un secol în care atât inamicii, cât şi natura au încercat să elimine cetatea.

Puţin mai sus de centru ajungem la Facultatea de Silvicultură. În curtea acesteia se păstrează Poarta Ecaterinei, cunoscută şi drept Poarta de Sus. Este o construcţie micuţă cu cinci turnuri ascuţite, ce mie îmi aminteşte de o bucăţică dintr-un castel de poveste. Am aflat că arhitectura ei este unică în lume şi într-adevăr atrage atenţia trecătorului.

Poarta Ecaterinei 2

Alături se află Poarta Şchei. Cele două sunt singurele porţi rămase în picioare dintre cele şase existente în secolul XIX. Alegem una din ele şi ieşim din cetate.  Dar surprizele continuă să apară chiar şi în afara ei, în capitolul următor.

Continuarea aici

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.