Nu mai ţin minte exact dar cred că primul lucru pe care l-am cerut odată ajunsă la Cairo (după internet, desigur) a fost să mergem la un spectacol de dansuri sufi. M-a surprins să văd că ghidul nu ştia despre ce e vorba. Eu îmi aminteam foarte clar că am stat anul trecut la o coadă, undeva în apropierea bazarului, aşteptând să intrăm la un astfel de show. Era afiş mare şi chiar aşa se chema: sufi dance show. Nu am avut noroc atunci dar am văzut pe net filmări cu aceşti dervişi rotitori…. aha! Acesta era cuvântul cheie. “Vom vedea dervişii rotitori, tanura dance!” m-a asigurat ghidul. OK, fie şi tanura, mi-am spus eu, neînţelegand nici până la plecarea din Egipt diferenţa.
Am venit acasă şi mi-am făcut cu ruşine temele. Aşa cum ştiam, dervişii rotitori au o legatură spirituală cu dansul. Toate mişcările lor au interpretări religioase iar rotirea în sine îi aduce într-o stare de extaz, de transă. O poveste completă a originilor sufi am citit-o la Traveling Hawk pe blog. Dansatorii de sufi, deşi seamănă cu cei de tanura, au altfel de costume, alb cu negru şi, ca să fie completă povestea, trebuie să fie mai mulţi. Cel din centru semnifică soarele, în timp ce ceilalţi sunt stelele. Fusta de la exterior se scoate în timpul rotirii, ca o lepădare de cele lumeşti, iar o mână se îndreaptă spre cer în timp ce alta coboară spre pământ, stabilind conexiunea dintre cele două lumi.
Tanura prezentată turiştilor păstreaza rotirea dar aceasta nu mai e o formă de comuniune cu divinul ci mai degrabă o dovadă de măiestrie, nu mai e o aspiraţie la înalt ci mai degrabă un spectacol. Cred că şi cu dansurile sufi se întâmplă cam acelaşi lucru, de fapt… Tanura e plin de culoare, costumele sunt elaborate, uneori împopoţonate cu efecte speciale şi beculeţe care se aprind spre extazul publicului aplaudac. Viaţa plină de culoare a Egiptului a adăugat mai multă vigoare şi ingeniozitate în acest dans. Noi i-am spune, cu pretenţii şi aere de ‘telectuali, kitch. Ei cred că numesc asta bucurie, manifestată în tot ceea ce înseamnă distracţie (vezi şi vasele de pe Nil care se plimbă de colo colo cu muzica dată la maxim şi instalaţii de lumini ce-ţi iau ochii).
Oricum ar fi, comercial sau nu, abilităţile acestor oameni sunt de admirat. Încercaţi voi să vă învârtiţi pe loc, cu viteză, măcar un minut şi după aceea mai vorbim.
Imaginile provin din două mici spectacole: unul la bordul restaurantului plutitor, din Cairo, al doilea în cortul beduinilor din deşert. Primul dansator mi s-a părut cel mai tare, al doilea la rând fiind puştiul din deşert, care s-a ţinut cu tenacitate de ritmul tatălui său. Mă temeam că o sa ameţească brusc şi o să îl culegem de pe jos dar nu a fost aşa!
Puteţi să începeţi cu secvenţa filmată, chiar dacă nu am avut lumină prea bună se vede suficient!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
