Am crezut întotdeauna că viaţa bate ficţiunea. Aşa am ajuns să numesc aventura mea de anul acesta de la Roland Garros după un film american, al cărui nume apărea obsedant pe străzile Parisului.
Cum e Roland Garros-ul în prima zi a turului doi, ziua copiilor? Aş vrea să spun impresionant, pentru că e prima dată când ajung aici. Dar e un turneu de tenis şi mi-am dat seama că BCR Open de la Bucureşti nu arată rău prin comparaţie. Diferenţa o face tenisul, şi pentru acest lucru am fost la Paris. E bine să îţi dai seama că turneul e doar un pachet, important e ce se petrece acolo.
Călătoria la Roland Garros a fost de la cap la coadă sub semnul hazardului: perioada a depins de cele mai ieftine bilete de avion (dar în prima săptămână ca să vedem cât mai multe meciuri), iar bilete am găsit doar într-o singură zi aşa că nu am avut de ales.
Iată câteva impresii rapide:
– Philippe Chatrier, ultimul rând…se vede mai bine decât te aştepţi şi poţi să mai arunci o privire şi la ecranul de pe terenul doi pe care sunt transmise imagini din alte meciuri;
– uneori pare că e mai multă lume pe aleile dintre terenuri decât pe terenul propriu zis;
– eşti norocos când ai ocazia în aceeaşi zi să îi vezi pe Francesca Schiavone, Gael Monfils, Caroline Wozniaki şi pe Victor Hănescu împotriva lui Novak Djokovic. Te simţi bine că îţi poţi susţine şi un compatriot (chiar dacă nici el nu părea a crede că avea vreo şansă).
– e un efort să alergi prin complex şi să încerci să intri pe terenurile mici pentru a vedea de la mai puţin de un metru jucători pe care i-ai văzut doar la televizor prinşi în meciuri de dublu: Nadia Petrova, Flavia Pennetta şi chiar pe Horia Tecău. Mi-am dat seama că nu e bine să pleci fără un steag la tine. Nu se ştie când ai nevoie.
– a fost o zi perfectă la tenis încheiată pe la orele 20:00 când am plecat renunţând la ultimele imagini din meciul de infarct al Verei Zvonareva împotriva lui Sabine Lisicki.Îl văzusem deja pe Tsonga câştigându-şi meciul şi lumea din faţa ecranului petrecând ca şi cum câştigase turneul.
– Din cei văzuţi pe viu: Wozniacki nu a părut prea în formă, Gael a devenit unul din favoriţii prietenei mele, Novak nu a avut nevoie să facă prea mult efort chiar dacă Victor a jucat onorabil în primul set iar Francesca a fost, că de obicei, 100% în meci.
Am plecat să văd câteva meciuri de tenis într-un mare turneu şi am părăsit arena Roland Garros-ului realizând că pentru mine jucătorii şi tenisul în sine au reprezentat mai mult decât turneul. Nu am fost acolo pentru Roland Garros, al doilea turneu de mare şlem ci pentru jucătorii care participă. Şi mi-a plăcut că turneul nu încearcă să fure priveliştea.
Alina mă ruga să fac şi nişte pronosticuri. Na Li e deja campioana aşa că mă voi referi doar la finala masculine. Sunt fan Rafa Nadal aşa că, recunosc, aş vrea să câştige. Trebuie să recunosc că o finală Nadal – Federer e ceva clasic şi mă bucur că mai avem ocazia să o vedem. Dar sunt sigură, aşa cum spune tatăl meu (mare amator de tenis) că va câştiga cel mai bun.
De asta îmi place tenisul.
Mulţumesc, Stefania! (Alina)
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!