Nu-i aşa că e bine să fii copil?

Nu-i aşa că e bine să fii copil?

Sunt sigură că nimeni nu se îndoieşte de asta dar nu mă pot abţine să nu fac această remarcă: e minunat să fii copil şi, în lumea asta mare şi uneori ciudată, să reuşeşti să te bucuri de lucuri mici, de mărunţişuri, să nu ai inhibiţii iar fiecare zi să fie o descoperire. De toate acestea am putea să ne bucurăm şi noi adulţii dar mintea noastră a pierdut nişte piese pe parcurs şi maşinăria se mai blochează… Poate că nu aş fi scris despre asta aici, în LumeaMare, dacă nu ar fi fost luna iunie şi nu am mai fi vorbit şi zilele trecute despre copilărie sau … negustorie :-). Veţi afla imediat la ce mă refer!

Astăzi am fost cu Lumea Mică la audiţie, la şcoală. Un fel de examen de final de an la instrument dar nu foarte dificil, mai degrabă un spectacol al claselor I. Mai întâi am vrut să mă împotrivesc, cu mintea mea deformată de adult, când am aflat că vrea să se îmbrace ca la nuntă. Am cedat însă în momentul în care mi-am dat seama că nu am de ce să îi răpesc această mică bucurie şi să minimizez importanţa unui eveniment pe care ea îl percepea la cu totul alte dimensiuni. S-a gătit, a fost fericită şi mândră. Şi a cântat cum trebuie pe scenă – ce face o rochie dintr-o fetiţă uneori!

Am văzut mici artişti talentaţi, care mai pricepuţi care mai emoţionaţi, toţi o minune!

Minunea a fost şi mai mare când, după audiţie, micii artişti s-au transformat în mari vânzători. La iniţiativa învăţătoarei şi a câtorva părinţi, copiii au creat diverse obiecte (modelaje din pastă de ziare cu aracet, capete de creioane, rame şi tablouaşe colaj, coşuleţe, felicitări etc), iar noi părinţii am adus dulciuri de casă, fructe, floricele, sucuri. Şi bani ca să cumpărăm, desigur! Aşadar totul a mers la vânzare, pe măsuţe, pentru a strânge buget de fondul clasei, fond care se va investi în ceva pentru copii – deocamdata se visează la un animăluţ, să vedem ce va ieşi!

Ca şi în cazul târgului organizat săptămâna trecută de Teatrul Masca, iniţiativa fost extraordinară şi acţiunea plină de veselie. La început au vândut de la măsuţe apoi au început să se plimbe prin hol, cu marfa în mână, strigându-şi oferta. N-am să uit prea curând cum arăta asta mică, moţată ca o prinţesă şi strigând în gura mare : “biscuiţi şah la 3 lei” (foarte buni, apropo, făcuţi de Alex!) iar când lumea s-a mai rărit: “reducere, biscuiţi la 2 lei”. Cred ca va rămâne în analele şcolii ca “cea care l-a făcut şi pe domnul director să scoată bani!”.

Iar mâine ne întoarcem în domeniul artistic, la scenă. Avem spectacolul de final de an la balet. Rochii, cocuri, machiaj, sclipici, oboseală, aglomeraţie în cabine, stă bentiţa nu stă bentiţa, “dă-mă şi pe mine cu ruj”, “ai grijă la dres”, “nu mai alerga că transpiri toată” şamd. O zi grea, cu repetiţie generală şi spectacol în aceeaşi zi, o mare greşeală din punctul meu de vedere, dar nu mai comentez pentru că văd că LumeaMică nu are nicio problemă cu asta. (later edit: am pus o fotografie de la spectacolul care a ieşit minunat, iar am avut lacrimi în ochi!)

E bine aşadar să fii copil. Să treci cu uşurinţă de la un rol la altul, de la o scenă la alta, să descoperi cum e să lucrezi în echipă pentru un scop comun, să câştigi primii tăi bani şi să nu îţi fie jenă să îi ceri indiferent cui, prieten sau străin, să te îmbraci în prinţesă şi să îţi creezi un personaj de poveste, cu o întreagă lume a lui, dintr-un căluţ decupat de hârtie! Ceea ce vă doresc şi vouă, de asemenea… 🙂

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.