Dar ce nu îmi place mie în LumeaMare?

Dar ce nu îmi place mie în LumeaMare?

Veneam ieri dinspre Harghita lăsând în urmă culmi domoale, câmpuri galbene pe care se profilau în lumina caldă, de după ora 7, căpiţe întunecate, privind Bucegii ce se profilau în faţă, trecând prin sate în care viaţa curge altfel decât suntem noi obişnuiţi. Trăiam încă o dată unul dintre acele momente în care îmi dădeam seama, neştiind dacă ar trebui să îmi fie ruşine sau nu, că iubesc toată lumea asta mare, că nu pot spune că există vreun loc pe care să nu îl îndrăgesc, aşa cum e el. Unii oameni iubesc marea mai mult decât muntele. Alţii aleg viaţa la munte şi s-ar plictisi de moarte mai mult de două trei zile pe plajă. Eu mă simt la fel de bine cutreierând, eventual călare pe cal, poteci neumblate de munte, străbătând viraje pe motor sau zăcând în nisipul fierbinte cu sunetul mării în urechi. Îmi plac plajele cu nisip de orice culoare dar şi plajele pietroase cu apa lor limpede. Îmi plac poienile pline de flori sau imaginea piscurilor stâncoase în zare… şi cu cât gust mai mult din toate senzaţiile acestea cu atât îmi e mai greu să mă despart de ele. Şi totodată ceva mă trage să încerc mereu şi altceva, să schimb, să trec cu uşurinţă şi bucurie de la capitale aglomerate, muzee şi hoteluri cu mai multe sau mai puţine stele, la cort sau la şura cu fân. Aş minţi dacă aş spune că nu vreau decât să îmi petrec timpul în natură sau că, dacă aş avea suficienţi bani, n-aş încerca o insulă exotică sau un colţ de răsfăţ în inima Africii. Aşadar tind să cred că e o simplă bucurie de a trăi care se îmbină cu pasiunea pentru călătorii şi nu o slăbiciune de caracter de care ar trebui să mă jenez.

Şi dacă mă uit puţin pe lista de articole din săptămâna trecută observ că la aşa stăpân, aşa site. Adică ne-am plimbat prin  Ohrid, perla Macedoniei, am fost impresionaţi de cartea Zmeiele din Kabul, am continuat să călătorim Cu LumeaMică prin SalzburgerLand (4), am vizitat Villandry – Castele şi grădini, ne-am bucurat de Futuroscope, templul multimedia, am contemplat Punta Cana în imagini şi nu în ultimul rând am cunoscut mai bine un om frumos: Laura Frunză.

Acum spuneţi şi voi, cum să nu ne placă LumeaMare?

Şi aş mai avea o întrebare: există locuri din lume pe care voi personal să nu fi putut să le iubiţi? Pentru că se poate întâmpla şi asta, nu e aşa?

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.