Când am citit rezumatul de astăzi, scris de Alina, am zâmbit pentru că exact la asta mă gândeam, abia sosită din peregrinări. Mă gândeam la cât de uşor ne este să ne schimbăm acel “acasă”, la faptul că, atunci când plecăm, numim “acasă” chiar şi pensiunea sau hotelul la care ne întoarcem seara, cu picioarele rupte de oboseală şi cu simţurile îmbătate de atâtea impresii şi senzaţii noi.
Ieri LumeaMică m-a întrebat: “mami, tu unde crezi că e mai bine, acasă sau în Franţa?”. I-am răspuns că “acasă” şi o ţară sunt două lucruri care nu se pot compara. A înţeles ce spun dar şi-a dat seama că ceva nu este tocmai adevărat, pentru că mi-a replicat: “ei bine, să ştii că eu aş putea fi foarte bine şi franţuzoaică”.
Nu mai comentez şi vă las în compania unei imagini care a însemnat pentru mine, cândva, “acasă”.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
