Un oraş mare cu o istorie bogată are întotdeauna multe poveşti de spus şi nu se putea ca tocmai Londra să facă excepţie. Poate sunt eu subiectivă, dar poveştile şi micile ciudăţenii ale Londrei mi se par delicioase. Aşa că nu m-am putut opri la cele 10 de data trecută şi-am mai venit cu o tură.

• Buckingham Palace a fost construit în 1702 pe locaţia unui fost… bordel! Şi cum ştiţi bine că englezii şi scoţienii îşi iubesc tare mult fantomele, ba mai şi profită de pe urma lor, se crede că palatul e bântuit de multe astfel de umbre (nostalgice fără îndoială) cum ar fi Henric al VIII-lea, Elisabeta I, Regele George (oare de ce nu s-a tradus în română Regele Gheorghe?!) şi Carol I (al lor, nu al nostru – adică Charles).
• London Eye este cea mai înaltă roată de observaţie (adică nu de parc de distracţie) din lume, fiecare rotaţie a sa durând 30 de minute. Şi trebuie să admiteţi, cei care aţi urcat în ea, că vederea asupra oraşului e spectaculoasă.
• Metroul londonez are peste 400 de scări rulante care „merg”, în fiecare săptămână, pe o distanţă care ar acoperi de câteva ori turul lumii.
• Marele incendiu din Londra din 1666 a adus foarte mari distrugeri oraşului (printre altele peste 1300 de case, 87 de biserici, Catedrala Sf. Paul) necesitând multe lucrări de reconstrucţie  – cu toate astea nu s-a înregistrat decât un număr mic de pierderi de vieţi omeneşti (după înregistrările oficiale doar 6, dar în epoca aceea anumite clase sociale nu erau înregistrate, plus că n-aveau statistici, recensăminte, Internet şi altele …).
• Cântecul Cade Podul Londrei (London Bridge is Falling) are o vechime de 1000 de ani datând din perioada în care podul a fost dărâmat de către saxoni cu bărci şi funii. Cel puţin aşa se crede.
• Londra este primul oraş din lume care a avut un mall de cumpărături (şi noi care dădeam vina pe americani!), construit de Lordul Burlington lângă Piccadilly Circus pentru soţia sa şi prietenele acesteia (mamă, ce răsfăţ!).
• Statuia lui Handel din Westminster Abbey are urechile unei domnişoare pentru că sculptorul Louis Francois Roubillac a considerat că urechile lui Handel, deşi muzicale, erau cam urâte. Şi uite cum se „scrie” istoria…
• Pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, pentru că nu prea mai erau spaţii pentru cimitire în metropolă, s-a construit, vis-à-vis de Gara Waterloo, o gară pentru morţi. Adică o gară de unde se transportau morţii la cimitirul Brookwood din Surrey cu un singur peron, cu săli de aşteptare pentru participanţii la înmormântare şi o capelă care a fost închisă după bombardamentele din 1941. Dar e încă acolo.

• Podul Waterloo a fost construit în timpul celui de-al doilea Război Mondial în întregime cu forţă de muncă feminină, din beton armat şi granit.
• Bornele de la colţul străzilor au fost iniţial adaptate din tunurile capturate de la francezi în bătălia de la Trafalgar din 1805 şi pentru că au devenit foarte populare, când originalele s-au uzat, s-au făcut copii, ba chiar mai există încă şi originale.

Ar mai fi şi altele dar mai păstrăm informaţii şi pentru alte ocazii.

Londra este oraşul adoptat de Anca, în răspuns la campania noastră de adopţii.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!