Gotland. Dacă ai ajuns să trăieşti o vreme aici, nu mai poţi trăi în altă parte

Gotland. Dacă ai ajuns să trăieşti o vreme aici, nu mai poţi trăi în altă parte

Când mă gândesc înapoi, simt de parcă aş fi trăit în acest colţ de rai dintotdeauna. Deşi au trecut numai patru ani şi jumătate de când am călcat prima dată pe pământ suedez şi apoi gotlandez. Atunci ne-am împachetat viaţa în câteva valize şi o maşină şi am străbătut Europa ca să ajungem la ceea ce numim acum ACASĂ.

Nu am ales noi locul acesta, el ne-a ales pe noi. Când am aflat că vom veni în Suedia, singurul lucru la care ne gândeam era să nu ajungem în nord de tot. Nu ne-am gândit însă nicio secundă că locul în care urma să ajungem va fi Gotland. O insulă în mijlocul Mării Baltice, mai aproape de continentul suedez decât de cel al ţărilor baltice. Dar suficient de departe să fie o lume izolată, fascinantă, un colţ de rai. Nu o spun doar eu, o spune lumea. O spun localnicii.

Când am ajuns aici ni s-a spus că e ceva magic cu Gotland-ul. Că dacă ai ajuns să trăieşti o vreme aici, nu mai poţi trăi în altă parte. Nu am crezut atunci, dar acum spunem şi noi acelaşi lucru. Deşi face parte din Suedia, e şi nu e Suedia. E o insulă cu foarte adânci rădăcini în istorie, a fost pe rând a vikingilor, a danezilor, a populaţiei guta (vechii gotlandezi) şi apoi a suedezilor. Limba veche gutamål se vorbeşte încă de către bătrânii insulei şi se vehiculează ideea să se predea în viitor în şcoli, să nu se piardă. E o combinaţie între germană, daneză şi suedeză. Gotlandezii vorbesc suedeză cu un accent moale, ţărănesc, îl recunoşti de departe. Casele medievale au o puternică influenta germanica, oraşul capitală a insulei, Visby , a fost în circuitul oraşelor hanseatice. Iar oraşul vechi e inclus în patrimoniul UNESCO.

Natura e la ea acasă pe Gotland, turismul e în floare vara, dar nu vă imaginaţi un turism care a invadat insula cu  hoteluri şi parcuri de distracţie. Lumea vine aici să stea în natură, vine la cabane aflate în păduri, cu rulotele după maşini sau cu corturi. Sunt şi hoteluri dar puţine şi sunt scumpe pentru buzunarul suedezului de rând. Există piste de biciclete care înconjoară insula şi cei amatori pot face turul ei în câteva zile. Sau săptămâni. După cum îi ţin picioarele şi cât de mult timp au să admire locurile. Sunt multe rezervaţii naturale, sunt câteva insule mai mici care sunt foarte lăudate. Din păcate am ajuns până acum numai pe Fårö, insula vestită pentru ai săi raukari şi unde şi-a trăit ultimii ani faimosul regizor Ingmar Bergman. De mare interes sunt ruinele celor aproape 100 de biserici medievale de pe insulă, câteva dintre ele aflându-se în interiorul oraşului vechi Visby. Muzeul de istorie Fornsalen este foarte interesant dacă doriţi să cunoaşteţi istoria locurilor. Dacă plănuiţi să vizitaţi insula, acordaţi-vă cel puţin o săptămână. Asta dacă nu aveţi de gând să lăsaţi loc şi pentru plaja şi baie în mare, atunci nu va ajunge nici o lună… căci plajele frumoase, unele mari şi îngrămădite de turişti, altele mici şi izolate vă aşteaptă cu drag.

Viaţa în Suedia e relativ uşoară. Ca imigrant ai desigur mai mult de muncit (o dată ca să înveţi limba şi apoi ca să arăţi că eşti un om cu picioarele pe pământ). Dar uşile sunt deschise, trebuie doar să ştii pe care să intri, să ştii ce vrei, să ai răbdare (cuvântul preferat al suedezului e “lagom” un fel de “ia-o încetişor” sau “care-i graba?”) şi perseverenţă. Până se plictisesc de tine. Oamenii sunt în general politicoşi, îţi zâmbesc şi îţi dau mâna când te întâlnesc, încearcă să te ajute dacă nu te descurci, te refuza politicos când nu te pot ajuta, nu îţi fac promisiuni deşarte.

La magazine te întâmpină cu un zâmbet şi cu salutul “Hej!” pentru că la sfârşit să îţi zâmbească iar şi să îţi mulţumească pentru că ai fost clientul lor. Nimeni nu e grăbit aproape niciodată, nimeni nu se împinge aproape nicăieri, nimeni nu striga şi nu bate cu pumnul în masă. Se spune despre suedezi că sunt reci, din aceste motive. Nu sunt colerici, nu sunt agitaţi (dacă vedeţi vreun suedez agitat, e ceva în neregulă cu el!), nu clocoteşte sângele în ei. Vorbesc puţin dar dacă ajungi să te împrieteneşti cu ei devin vorbareţi. Şi desigur la chefuri, după un pahar de vin. Atunci sunt volubili, râd cu voce tare şi se “aprind”.

Societatea e cunoscută ca una egalitară, unde şefii sunt colegi de serviciu şi nu conducători. Unde elevul îi spune profesorului pe numele mic şi asta nu înseamnă că nu îl respectă. Unde apelativul “dumneavoastră” se spune rar şi în anumite situaţii, altfel pertu-ul e adresarea clasică. Unde adultul îi salută pe copii şi unde femeia nu aşteaptă să fie salutata de bărbat şi să îi sărute mâna. Unde cel care ajunge primul la o uşă o deschide şi eventual îl lasa pe celălalt să treacă (dacă nu trece el primul) chiar dacă prima persoană e femeie (cea care a deschis uşa) şi al doilea bărbat (cel care trece, femeia ţinand usa) fără să fie considerată lipsa de politeţe. Dar întotdeauna ai să primeşti un “tack så mycket”. Adică “mulţumesc frumos”. Unde bărbaţii gătesc cot la cot cu femeile, stau în concedii de paternitate la fel de mult cât stau femeile în maternitate, unde femeile fac carieră înainte şi apoi copii, unde beau cot la cot cu bărbaţii.

Ce facem noi în Suedia: muncim (permanent soţul, iar eu verile deocamdată), studiem (eu facultate, soţul a doua specializare), navetăm (la Stockholm soţul, la Kalmar eu), ne creştem copiii, trăim o viaţă normală. Naveta şi studiile sunt temporare.

Ce recomand celor au şansa să vină aici: NU fără un contract de muncă. Sau dacă vă asumaţi riscul, atunci să nu fiţi uimiţi şi să nu blamaţi statul suedez că nu vă face şi nu vă drege. Dacă aveţi şansa, puteţi reuşi, dar la fel de bine puteţi să vă întoarceţi acasă după câteva luni.

Ce nu ne place aici:  nu ştiu dacă aş putea puncta ceva special. La modul general oamenii sunt ca peste tot…ai să întâlneşti şi oameni mai îmbufnaţi, mai reci, mai încruntaţi, mai puţin dispuşi să îţi acorde din timpul lor. Dar sunt atât de puţini încât treci cu vederea, reuşeşti să faci asta. Pentru că peste câteva minute sigur vei da peste altcineva care e opusul.

Închei cu o invitaţie călduroasă pe Gotland, în fiecare an în săptămâna 32 (aici anul se măsoară în săptămâni). Atunci străzile se umplu de lume îmbrăcată în costume medievale, au loc turnire cu cai, concerte de muzică preclasică şi medievală, târguri cu produse medievale, prinţese care zâmbesc timide cavalerilor. Viaţa se schimbă brusc pentru o săptămână şi tot oraşul pare întors cu peste 600 de ani în urmă, când regele danez Valdemar Atterdags cucerea insula. În fiecare an, în săptămâna 32 are loc Săptamana medievală.

 Aşadar Välkommen till Gotland! Sau Välkummen ti Gotland! pe gutamål.

Articol scris de Mihaela Salajan.