Nu prea mă pricep la scris despre călătoriile mele, dar la povestit prin viu grai când încep, greu mă mai opresc. Dacă se întâmplă într-o seară, lângă un pahar de vin, să am în jur oameni dragi, sigur este o seară reuşită.
Dar am să încerc şi în scris şi sper să reuşesc. O să îmi spuneţi la final.
Am să vă povestesc despre una dintre cele mai frumoase luni din viaţa mea. O lună plină de locuri, de oameni, de peripeţii şi mai ales de cele mai frumoase amintiri. Vorbesc despre luna mea de miere – impropriu spus “a mea “, căci evident nu am plecat singură, ci cu proaspătul meu mire.
De fapt – şi de drept – trebuia să plecăm spre cu totul altă destinaţie decât cea despre care vreau să vă povestesc. Iniţial aveam pregătită o lună de miere mai exotică şi anume: Africa. Aveam rezervate safari-uri în Kenya, un bungalow romantic pe plajă în Zanzibar şi multe alte locuri, tot pe continentul african. Dar, cum socoteala nu tot timpul se potriveşte, între cununia noastră civilă în august 2007 şi nunta noastră din mai 2008 am avut parte de o surpriză şi…am rămas însărcinată. Toate bune şi frumoase, eram fericiţi până la soare şi înapoi… dar atunci au venit şi problemele mele medicale . Am fost la un pas să pierd sarcina şi două luni am stat efectiv în pat. Atunci am decis că e mai bine să renunţăm la Africa. Mi-a fost tare greu să renunţ la visele mele de a cutreiera acele locuri, dar deja nu eram responsabilă doar pentru mine, ci şi pentru puiul mic din burtică. Cu greu am apăsat tasta “enter” să renunţ la rezervările făcute, să încerc să mai recuperez ceva din plăţile deja efectuate, să rambursez bilete de avion şi aşa mai departe. Dar tot atunci ne-am propus ca după nuntă să ne urcăm în maşină (am considerat că e mult mai sigur pentru starea mea să facem o călătorie într-o zonă unde putem apela la serviciile medicale fără mari probleme) şi să plecăm. Unde să plecăm? Efectiv unde vedem cu ochii. Cum am zis, aşa am şi făcut.
Cum şi ce am făcut, unde ne-am plimbat, ce am mâncat, ce am văzut, ce am vizitat, ce oameni am întâlnit, ce peisaje am văzut şi unde ne-am cazat în cele 7 ţări, în cei 8700 de km parcurşi şi cele 26 de zile petrecute în Lumea Mare a Europei am să vă povestesc şi am să vă arăt (prin poze) în episoadele viitoare. Stay tuned!
PS: Dacă e să mă întrebaţi despre subiectul acela sensibil “da’ cât a costat dom’le ?” am să vă răspund că evident a meritat toţi banii. Nu cred că se poate pune preţ pe amintiri, dar e clar că acestea costa. Transportul (benzină plus taxele de autostrăzi) le puteţi calcula foarte simplu cu diverse aplicaţii (google maps, Via Michelin), cazări aveţi în toate destinaţiile din traseul nostru la discreţie pe booking.com. Am să încerc să vă dau detalii despre hotelurile unde am stat noi (preţuri nu îmi mai amintesc) şi despre restaurantele la care am mâncat. În plus am făcut şi foarte multe cumpărături, deci n-aş putea să delimitez cheltuielile exact.
Articol scris de Maria. Va urma!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
