Frica de a fi respins sau o altfel de declaraţie de fericire

Frica de a fi respins sau o altfel de declaraţie de fericire

Am fost întotdeauna o fire timidă şi, cum mi-a spus-o mai multă lume, sufăr de un bun simţ exagerat, un bun simţ care mă face să mă simt inconfortabil de fiecare dacă când ar trebui să cer ceva, când aş putea să mă laud, când ar trebui să deschid o conversaţie cu o persoană necunoscută. Întâmpin aceeaşi problemă şi în călătorii şi în afaceri. De aceea am ales să particip la formarea unui nou grup BNI în Bucureşti, grup care săptămâna aceasta, pe 21 iunie, se va lansa oficial (acum veţi înţelege şi rolul bannerului care a apărut la noi pe blog, în dreapta pe sidebar). BNI este pentru mine un „antrenament” săptămânal, o metodă foarte bine pusă la punct de a mă autodepăşi, o întâlnire la care particip învăţând ceva de fiecare dată, cunoscând oameni deosebiţi şi legând relaţii care se transformă, încet încet, în surse de afaceri. Mai mult decât atât, grupul din care fac parte m-a votat în poziţia de Coordonator Educaţional şi iată cum eu, cea timidă şi fricoasă, am ocazia să îi învăţ pe ceilalţi, în fiecare săptâmână, câte ceva despre networking. Şi dacă tot fac asta, m-am gândit că aş putea împărtăşi cunoştinţele pe care le dobândesc şi cu tine.

Îţi voi povesti acum, pe scurt, despre lucrul care ne înspăimântă pe cei mai mulţi dintre noi şi care ne blochează ţinându-ne departe de succes: frica de a fi respinşi! Am realizat că aceasta este cea mai mare problemă a mea atunci când am citit articolul lui Ivan Misner (fondatorul BNI).

Ne temem să dăm un telefon, ne temem să propunem un proiect unui client, ne temem să cerem un contact sau să deschidem o conversaţie cu o persoană pe care nu o cunoaştem. Asta se întâmplă pentru că ne temem că vom primi un răspuns negativ, că vom fi respinşi. Poate cu foarte puţine excepţii, toată lumea trece prin asta. Ivan Misner însuşi s-a temut să intre într-o librărie de cartier pentru a încerca să îşi plaseze prima lui carte. Dar până la urmă a încercat şi a reuşit să lase nu 2-3, cât îşi propusese, ci 20. Eu m-am temut să scriu Biroului de Turism din Iordania pentru că eram convinsă că nu voi primi nici un răspuns. Am primit răspuns şi am primit sponsorizare pentru intrarea la Petra. Poate dacă nu aş fi trimis mailul în ultimul ceas aş fi obţinut şi mai mult de atât.

Întrebarea care se pune este: ce ai de pierdut? În cazul în care laşi frica să te împiedice să dai acel telefon, să scrii acel mail, să baţi la uşa clientului, nimic nu se va schimba în situaţia ta. Nu vei câştiga nimic, nu vei pierde nimic, ba vei rămâne şi cu regretul că nu ai încercat. Ce se întâmplă dacă dai totuşi telefonul, scrii mailul, baţi la uşa clientului? Ai două posibilităţi: nu se întâmplă nimic, ca în prima variantă, sau demarezi o nouă colaborare – există aşadar o şansă de a obţine ceea ce doreşti, ceea ce este mai mult decât nimic, nu e aşa?

Singura opţiune pentru a nu fi respins este să încerci. Dacă nu încerci nu vei fi respins dar nici nu vei câştiga nimic.

Din acelaşi articol am reţinut şi următorul citat, de la Mark Goulston, pe care eu una cred că mi-l voi pune mare, pe perete: „avem mult mai puţin control asupra câştigului sau pierderii decât asupra încercării sau abandonului. Încearcă întotdeauna. Eventual vei câştiga. Dacă abandonezi întotdeauna nu poţi câştiga niciodată.

Te întrebi poate ce legătură are această poveste despre frică şi respingere cu declaraţia de fericire. Ei bine are: eu cred că orice investiţie în timp, în oameni, în tine însuţi, orice investiţie care va contribui la autodepăşirea ta, e un mare motiv de fericire.

Închei cu un anunţ şi o promisiune. Începând de săptămâna aceasta vei putea regăsi declaraţiile mele de fericire – nu vor fi zilnice pentru că mi-ar fi mult prea greu dar vor fi săptămânale. Şi vor fi însoţite mereu de fotografia săptămânii care înlocuieşte, la rândul ei, o fotografie pe zi. Eu şi Alex ne propunem în acest fel să îţi oferim mai multă inspiraţie într-o formă plină de substanţă, nu doar cantitativă 🙂

O săptămână fără teamă să ai!

PS 1: Şi dacă vrei să participi la lansarea grupului BNI din care fac parte, pe 21 iunie la ora 8:00 AM, grăbeşte-te să mă anunţi pentru a-ţi trimite invitaţie, este posibil doar în limita locurilor disponibile! Ai datele mele în contact 

PS2: Nu uita că poţi să te abonezi pentru a primi articolele noastre pe mail:

Introdu adresa ta de mail:

Delivered by FeedBurner

Îţi mulţumesc!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.