Cele mai frumoase pietre din lume

Când eram mică aveam mereu buzunarele pline cu pietricele. Îmi plăceau formele şi culorile lor şi le culegeam ca pe nişte nestemate, fiecare având povestea ei unică. Cel mai mult mă atrăgeau cele din pârâuri, chiar dacă eram puţin dezamăgită atunci când se uscau iar culorile lor îşi pierdeau din intensitate.

Până acum am crezut că mi-am numit fetiţa Petra pentru că mi-a plăcut pur şi simplu numele şi mi-a fost inspirat de o prietenă din Austria. În timp ce am scris primul paragraf am realizat că e posibil să fie mai mult de atât. Am fost de asemenea întrebată dacă am numit-o pe Petra gândindu-mă la Iordania şi răspunsul este nu, ştiam de Petra din Iordania şi visam să ajung acolo dar nu acesta a fost motivul, cel puţin nu conştient.

Revenind la pasiunea mea pentru pietre, pot spune că nu am găsit niciun alt loc „pietros” pe lume, cel puţin până acum, care să mă bucure atât de mult, vizual vorbind, ca Petra. Dacă Dumnezeu şi-a încercat vreodată pensulele pe nişte stânci, atunci acesta este locul, garantat. Petra este pictată în nuanţe cărămizii, cu tuşe de portocaliu intens, cu galben, pe alocuri chiar şi cu albastru. Devine roz când soarele coboară, nelăsându-te să pleci dezamăgit că i se spune oraşul roz iar ea e, de fapt, roşcată! Folosesc femininul când vorbesc de Petra pentru că aşa simt că este: misterioasă, fermecatoare, puternică, ciudată şi foarte abilă în a te face să cheltuieşti mult! 🙂

asta e pe stâncă, da!

Puţintică istorie ştim şi noi?

Menţionată încă din vechiul testament, loc de pelerinaj – pentru că pe acolo a trecut Moise sau a fost înmormântat fratele lui, Aron, sit inclus în patrimoniul UNESCO şi în cele 7 noi minuni ale lumii, Petra a fost o putere de neîntrecut acum vreo două mii de ani, în perioada în care nabateenii au deţinut controlul asupra comerţului. În primele secole înainte şi dupa Cristos, în Petra se presupune că locuiau 30.000 de oameni, aşa că trecând dincolo de pietrele frumos colorate din natură ajungem şi la ceea ce a însemnat Petra ca oraş, cu amfiteatru, cu bulevarde, cu diguri şi canalizare (!?!), cu temple şi morminte uluitoare. Am citit în ghid că autorul roman Strabo a scris asta: „Nabateenii erau atât de strângători încât îi onorau pe cei care îşi creşteau averile şi îi penalizau public pe cei care le pierdeau”. Cu aceste averi nabateenii şi-au cumpărat independenţa faţă de romani, asta până când comerţul a început să se mute pe mare şi totul a început, încet, să decadă. Pe la anul 300 AD Petra decădea şi se dărâma, la propriu, un cutremur puternic contribuind şi el la asta. Sultanul Baybars se pare că a fost ultimul care a conştientizat frumuseţea oraşului, în 1276. După care lumea a uitat de Petra, sau a vrut să uite, până când un explorator elveţian – Jean Louis Burckhardt – a intrat în Siq deghizat în arab, în compania unui beduin local. Apoi artistul David Roberts, despre a cărui călătorii va trebui să vă mai povestesc altădată, a venit cu foarte multe schiţe din Petra, atrăgând atenţia asupra oraşului sculptat în piatră.

Pe atunci Wadi Musa nu era un oraş, iar Petra era locuită de beduini. Acum Wadi Musa este un oraş în toată puterea cuvântului, care ştie să profite la maxim de tot ce aduce turismul, iar beduinii din tribul Bdul, cei care locuiau dintodeauna în peşterile de acolo, s-au mutat la rândul lor în case, în afara sitului. Femei din vest se căsătoresc cu beduini, toată lumea vorbeşte engleză, cămile, cai, măgăruşi şi trăsurici mişună activ în căutarea celor care şi-au obosit picioarele tropăind zi lumină printr-una dintre minunile lumii. Vânzătorii de suveniruri te aşteaptă şi te invită peste tot, de la intrare până la treptele spre înălţimi, întreprinzătorii ştiu să aducă scaune şi ceai chiar şi în locurile mai puţin bătute, unde te-ai putea odihni şi admira priveliştea iar orice serviciu, chiar cel înclus în bilet, se plăteşte.

Petra pentru turişti

De la poartă poţi lua un cal care să te ducă până la Siq. Până la finalul zilei vei şti că orice porţiune pe care să nu o baţi cu piciorul contează. Dar, chiar dacă acest serviciu ar trebui să intre în preţul intrării, tot mai dai 2 sau 3 dinari în plus. E important să negociezi de la început cât. Nimic nu e gratuit, nici măcar cele mai frumoase pietricele culese cu atenţie de copii şi vândute apoi la tarabe.

Măgăruşul până sus la The Monastery începe să îţi fie vândut încă de la The Treasury şi într-un fel merită pentru amuzamentul copiilor, dar pe de altă parte nu merită pentru că se distrug treptele originale. Şi e păcat pentru că drumul până acolo e foarte frumos, se poate face pe îndelete în aproximativ o oră. Dacă îl iei vezi că sunt destui la intrarea pe traseu, lângă restaurant, după ce mai apuci să vezi ceva în jur, nu te grăbi să accepţi prima ofertă.

O excursie pe cal de o oră jumătate, pe o rută aerisită şi mai puţin bătută spre High Place of Sacrifice (se pleacă pe traseul acesta înainte de a intra în Siq) costă 30 JD de persoană şi mie mi-a plăcut foarte mult. Dar se poate ajunge şi pe jos, recomandabil cu ghid, sau gratis, din interior, există un drum uşor accesibil.

Pentru cămilă sau trasuricile care trec prin Siq nu am verificat preţurile, am preferat să amânăm „plăcerea” pentru deşert.

fată, tu cât ai făcut azi?

Mâncarea în interior e foarte scumpă, în varianta minimă se poate alege o lipie cu branză topită şi un ceai dar există şi un restaurant (la care dacă îmi aduc aminte servirea e de tip bufet deshis şi nu scapi cu mai puţin de 19 JD de persoană). Ia cu tine apă şi ceva de mâncat, vei prefera să stai undeva sus, pe o stâncă, să admiri priveliştea în timp ce îţi potoleşti foamea cu o investiţie mult mai mică.

Privelişte de pe High Place of Sacrifice

Iar dacă vrei să ştii când e cel mai bine de vizitat, anotimpurile cel mai potrivite ar fi primăvara (martie-mai) sau toamna (septembrie-octombrie). Eu cred că poate fi ok şi iarna, cu condiţia să nu ai ghinion de ploi. Vara în schimb trebuie să fii rezistent la temperaturi de pot depăşi 40 de grade.

primavara

Pentru cazare poţi încerca un hotel de lux, aflat chiar la porţile de intrare în Petra, sau poţi alege unul dintre hotelurile mult mai ieftine de pe deal. Noi am stat la Al Rashid, cu 37 JD camera cu trei paturi, baie în cameră, internet şi mic dejun inclus. A fost foarte bine, până când au uitat să ne facă rezervarea la autobuzul ce trebuia să ne ducă spre Wadi Rum, dar asta e altă poveste. Ideea e să nu vă bazaţi pe ei în alte servicii.

Dacă alegi acest hotel sau altă variantă de udeva de pe culmile oraşului, e posibil să vrei un taxi la final de zi, chiar dacă distanţele sunt scurte. Negociază dur tariful pentru că se cere foarte mult, Wadi Musa fiind singurul loc în Iordania unde am simţit nu doar că se face turism dar că se profită puţin cam mult de asta!

Lăsând toate detaliile acestea la o parte, cum am mai spus aici, o zi nu ajunge pentru a vedea tot. Nici două, cum am avut noi. Într-o singură zi poţi trece doar prin Siq, pe la Treasury (unde ajungi oricum) şi poţi merge mai departe, fără prea multe opriri, până la The Monastery – Ad Dayr. Pe acolo pe sus ai câteva locuri de privelişte prin care merită să te plimbi. Şi uite aşa, uşurel, până când cobori, ziua se apropie de final. Dacă mai ai o zi poţi să ţi-o rezervi pentru urcat la High Place of Sacrifice şi explorat temple şi morminte. Şi dacă ar mai fi una, pentru că e nevoie de cel puţin 6 ore, ar merita să ajungi la mormântul lui Aron (Jebel Haroun), de unde ştiu că se vede absolut senzaţional toată întinderea şi unde sunt sigură că există ceva mistic în aer – nu o fi degeaba numit cel mai sfânt loc din Iordania şi nu ar fi altfel venerat atât de musulmani cât şi de creştini şi evrei.

Petra cu copilul

Unui copil îi este întotdeauna greu să meargă ore în şir. Îţi recomand să nu îţi pui ambiţia să vezi tot ce e de văzut atunci când eşti cu el, să îl pregăteşti cu mult timp înainte dacă nu ai chef să cheltui pe măgari, cai, cămile sau trăsuri, să ai dulciuri şi tot ce trebuie cu tine şi să îi acorzi suficiente pauze de odihnă pentru ca şi tu şi el să rămâneţi cu amintiri plăcute. Va fi mai bucuros să se caţere şi să exploreze toate găurile şi mormintele, decât să admire faţadele laborios sculptate. Pune-l să descopere forme în stânci, ajută-l, dacă nu cumva e prea mic, să înţeleagă ce înseamnă 2000 de ani, povesteşte-i despre caravane şi cum se făcea comerţ cândva, dar nu insista prea mult pentru că se va plictisi repede. Pentru cine nu a aflat deja, când LumeaMică a ieşit din Siq, a spus un WOW scurt, după care a exclamat: “cămiiiiiiile!”. Interesele copiilor sunt mult diferite de ale tale, încearcă să ţii cont de asta şi totul va fi minunat.

Camiiiiiile!

Extra bonus

Şi dacă tot ai ajuns la Petra poate vrei să încerci o experienţă de gătit local, la Petra Kitchen, sau o vizită nocturnă, cu Petra by Night.

Mai multe detalii despre Petra, trasee, preţuri şi alte idei, găseşti pe site-ul oficial, Petra Park 

Eu mă opresc aici şi vă las să vă uitaţi la fotografii, pentru că ele „scriu” cel mai bine senzaţiile pe care le-am trăit acolo:

Intrarea la Petra şi ghidul pentru prima zi ne-au fost oferite de Jordan Tourism Board, pe care îi felicităm pentru deschidere şi pentru felul în care ştiu să promoveze turismul şi să interacţioneze cu bloggerii din toată lumea! Thank you!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.