Morminte şi muşchi şi iarbă şi lespezi străvechi şi alei pietruite şi copaci seculari sunt dispuse curgător, şerpuit, urmând liniile naturii într-un cimitir terasat, pe 4,5 ha, pe cea mai înaltă culme a Sighişoarei. Fusesem de mai multe ori în cetate, fără să urc niciodată până aici. Vântul adia uşor, lumea îmi părea vrăjită în Cimitirul din Deal – cufundat într-o linişte şi pace ca la începutul lumii. Flămând să aflu mai multe despre locul acesta neverosimil, la ieşire m-am dus glonţ către o doamnă severă care şedea în faţa Bisericii Evanghelice, la doi paşi de poarta de fier a cimitirului. Şi astfel am aflat de la Lenuţa Orban, soţia administratorului care locuieşte chiar acolo, ca-ntr-o căsuţă din poveşti, în Turnul Funierilor, istoria celui mai mare şi mai vechi (1704) cimitir săsesc.
Astfel de întâlniri întâmplătoare cu localnici extraordinari fac sarea şi piperul călătoriilor reuşite şi îţi prilejuiesc cele mai neaşteptate revelaţii. În ultima vreme am avut parte de multe revelaţii şi întâlniri întâmplătoare…
Preţ de aproape un an şi jumătate am dat Bucureştiul pe o căsuţă ţărănească din Mureş. În tot acest timp, profitând de călătoriile mele pe urmele saşilor am descoperit în Ardeal o ţară străină. Şi m-am îndrăgostit de Siebenbürgen.
Acum 800 de ani, ca nişte manageri în căutare de personal, primii regi maghiari au invitat oaspeţi din Occident să dezvolte o Transilvanie pe care o cucereau treptat. Deşi se afla la marginea lumii cunoscute, saşii s-au lăsat tentaţi de acest tărâm al făgăduinţei, o fortăreaţă naturală plină de bogăţii, cu Carpaţii drept ziduri. Au venit, au muncit şi au clădit în Transilvania o civilizaţie care a ajuns la apogeu în secolul al XVI-lea. Cutia Pandorei s-a deschis larg pentru saşi după cel de-al Doilea Război Mondial.
La saşi, gradul de prosperitate a fost direct proporţional cu cel de autonomie. Începând cu secolul al XIX-lea, când istoria a intrat pe un făgaş naţionalist, declinul saşilor s-a succedat rapid, culminând cu deportările în Siberia, confiscările, naţionalismul comunist, haosul postdecembrist. Azi, saşii sunt un popor pe cale de dispariţie.
Ţară înapoiată, caut investitori – iată deviza Europei de Est după căderea comunismului. Ca nişte flori care concurează pentru polenizatori, statele s-au întrecut în a etala privilegii economice şi înlesniri legislative pentru a atrage investitori din Occident. Guvernanţii care s-au succedat la Palatul Victoria n-au depăşit nivelul declaraţiilor de intenţii bune; concomitent cu discursurile formale la televizor, se consuma exodul celei mai întreprinzătoare părţi a populaţiei, singura care avea legături de rudenie cu Europa civilizată: oaspeţii germani ai Transilvaniei.
Cei mai mulţi s-au întors în Occident, căutând acelaşi lucru care îi adusese aici pe strămoşii lor: prosperitate. Însă moştenirea lor ne rămâne şi invită la descoperire.
Am detaliat cele de mai sus într-o scurtă carte kindle, în limba engleză. The Rise and Fall of Saxon Transylvania prezintă concis saga acestei civilizaţii în 4 părţi: colonizarea, splendoarea, declinul şi moştenirea turistică.
Articol scris de: Catalin Gruia – redactor şef al ediţiei romaneşti a NG Traveler şi redactor şef adjunct la National Geographic Romania
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!