Nu ştiu câţi dintre voi aţi lua drumul spre Sălaj în scopuri turistice, însă cei care se încumetă vor fi cu siguranţă surprinşi de ce vor găsi acolo. Lăsând deoparte caracterizări precum „cel mai sărac judeţ din ţară” care nu sunt în totalitate neadevărate, dar care ar descuraja entuziasmul turistic al multora, eu îţi spun că în zona Sălajului vei descoperi multe oaze de frumuseţe naturală şi vestigii istorice. Deşi locurile despre care îţi voi povesti nu se bucură de atâta popularitate ca altele, totuşi nu merită să cadă în uitare. Prin urmare, voi încerca să-ţi ofer informaţii cât mai interesante ca să-ţi stârnesc curiozitatea de a merge şi de a vedea cu ochii tăi aceste locuri.
Grădina Zmeilor este unul dintre ele, un loc al cărui nume mă intrigase suficient cât să vreau să-l văd. Aşa că după ce-am vizitat Peştera cu Cristale, am pornit spre Sălaj în speranţa că vom găsi un loc de cazare în apropierea rezervaţiei. N-am găsit nimic în Gâlgâu Almașului (comuna Bălan), de unde poţi ajunge la zmei, ci la Jibou, orășel aflat la vreo 10 km depărtare. A fost bine şi-aşa, mai ales că seninul cerului fusese înghiţit de nori negri ce vesteau o ploaie năprasnică. În septembrie, vara era dusă, iar toamna începea să-şi intre în drepturi.
A doua zi, zmeii nu ne-au făcut o primire prea prietenoasă, dat fiind că cerul era în continuare înnegurat, iar ploaia părea să ne urmărească îndeaproape. Însă n-am renunţat la intenţia de a-i vizita şi am pătruns pe tărâmul lor, indiferent de cât de mohorâţi păreau să fie. Venind dinspre Jibou, am virat dreapta în Gâlgâu Almașului unde există semn indicator către Grădina Zmeilor. Drumul este pietruit, poate fi parcurs cu maşina până în apropierea rezervaţiei. Când am fost noi, în septembrie 2013, acolo se desfăşurau ceva lucrări de amenajare. N-am idee ce urma să fie amenajat acolo, poate o parcare, poate un loc de popas, sper numai să se finalizeze proiectul şi să nu rămână … împotmolit.
Revenind la zmeii noştri, ei bine, ei nu sunt aşa nişte personaje înfricoşătoare, ci mai degrabă impunătoare şi care te privesc de sus. Să zicem că sunt nişte Meteore în miniatură, numai că pe zmeii noştri n-au fost ridicate mănăstiri, iar capetele pleşuve le sunt acoperite doar cu ceva arbuşti sau vegetaţie. Neştiind foarte multe despre ei atunci când i-am vizitat, m-am mulţumit doar să-i privesc şi să-i fotografiez. Ulterior, am căutat mai multe informaţii şi aşa am dat peste Grădina Zmeilor. Am luat legătura cu dna Smaranda Neagoe, cea care a creat această pagină şi care a scris chiar o lucrare de disertaţie* despre acest loc, şi care mi-a clarificat o serie de nelămuriri.
Pentru o mai bună localizare a locului cu pricina, e de menţionat că Grădina Zmeilor, „rezervație geologică, geomorfologică și peisagistică şi monument al naturii se află la aproximativ 9 km sud-est de Jibou, 36 km de Zalău și 71 km de Cluj-Napoca, în comuna Bălan, judeţul Sălaj. Grădina Zmeilor este accesibilă de pe DN 1G (între Huedin-Jibou), la cca 700 m de acesta. Din punct de vedere fizico-geografic, rezervația se întinde pe 3 ha în cadrul Dealului Dumbrava/Închieturi, situat pe malul stâng al Râului Almaș”*.
Din punct de vedere geologic, zmeii sunt nişte formaţiuni stâncoase de conglomerate şi gresii aflate la baza dealului Dumbrava. Înfăţişarea lor actuală se datorează eroziunii cauzate de aer, apă, vegetaţie, dar şi de factorul uman şi care se află în plină desfăşurare şi în prezent. Asta înseamnă că peisajul se află într-o continuă schimbare şi că, în timp, zmeii noştri şi-ar putea modifica forma sau ar mai pierde din înălţimea actuală de 10-15 m. Tot în urma eroziunii, zmeii au căpătat caracteristici antropomorfe sau zoomorfe, primind şi nume pe măsură: Zmeul și zmeoaica, Fata cătanei, Acul Cleopatrei, Călugării, Soldaţii, etc.
Tot de la dna Neagoe am aflat că numele iniţial al rezervaţiei, (În)/Cheturi sau La Fata Cătănii, a fost schimbat în denumirea actuală în urma unui spectacol, realizat de Ștefan Goanță în anii ’80, pornind de la legenda Fetei Cătănii. În spectacolul care a avut loc la Dej apărea şi un grup de actori deghizaţi în zmei, fapt care ar fi influențat și redenumirea acestui loc. Legenda Fetei Cătănii spune că o fată a fost blestemată de mamă să se transforme în stană de piatră pentru că s-a îndrăgostit de un soldat sau, potrivit altei variante, pentru că a refuzat să se ducă seara la oi pe Dealul Dumbrava.
Despre asemănarea dintre Grădina Zmeilor şi Meteorele greceşti, dna Neagoe menţionează că „Grădina Zmeilor este în sine unică, putându-se asemăna cu alte areale de acest gen doar la nivel de procese geomorfologice specifice unui substrat format din gresii. În cazul în care gresiile de la Meteora sunt de aceeași vârstă cu cele din arealul transilvan, asemănarea va fi și mai mare, însă masivitatea le diferențiază net pe cele două și probabil printre altele și gradul de cimentare. Foarte asemănătoare ca evoluție sunt și formațiunile din Elveția Saxonă (Sächsische Schweiz – estul Germaniei), unde însă gresiile sunt mult mai bine cimentate și deci nu atât de ușor erodabile. Prin urmare, asemănările sunt justificate, însă fiecare areal rămâne unic datorită particularităților sale fizico-geografice și climatice locale.”
Din câte am înţeles rezervația a fost recent amenajată din fonduri europene, având poteci pietruite, scări și balustrade de lemn, coşuri de gunoi. Nu se percepe taxă de intrare în rezervaţie. Traseul, deşi uşor de parcurs, implică totuşi şi puţin efort, căci urci printr-o pădure de unde vezi toţi zmeii dormitând în peisajul sălbatic năpădit de vegetaţie şi cobori în grădină unde vei fi imediat surprins de liniştea ireală care domneşte acolo. Urmăreşte marcajele turistice, mai ales că solul, fiind argilos, devine alunecos la coborâre, îndeosebi în condiţii de umiditate. Plimbarea nu îţi ia mai mult de o oră, dar dacă îţi place la zmei în grădină poţi zăbovi acolo cât pofteşti.
* Smaranda Neagoe (2010): Grădina Zmeilor ca geomorfosit. O strategie de protecție, geoconservare şi dezvoltare durabilă a patrimoniului natural regional. Lucrare de Disertaţie în cadrul Departamentului de geografie al Universităţii de Vest Timişoara, sub coordonarea Prof. Dr. Petru Urdea.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
