CUPRINS
Când şi cum ajungi în Tenerife
De la -30 m până la +3718 m sau ce poţi să faci în Tenerife 7 zile
- Puerto de la Cruz
- O zi la Loro Parque
- Un tur de o zi şi puţină istorie – detalii mai jos
- O zi la vulcan: Teide
- O zi în insula La Gomera
- O zi la Siam Park
- Scufundare cu submarinul
Ziua 3 – Un tur de o zi pe insulă şi puţină istorie
Mergând dinspre nord spre sud merită să faci o oprire în Santa Cruz. Pe mine capitala nu m-a impresionat în mod deosebit, mai începuse şi ploaia, dar sunt convinsă că pe vreme bună aş vedea-o cu alţi ochi.
Şi dacă tot eşti în nord, mai mergi 10 km în sus, ca să poţi să spui că ai văzut şi o plajă cu nisip fin şi auriu: Las Teresitas, lângă unul dintre cele mai vechi oraşe din Insulele Canare, San Andrés. În anul în care eu abia mă năşteam, nisip din Sahara era transportat spre această plajă, de peste drum, cum s-ar spune, doar că drumul e apă. Plaja e cu adevărat frumoasă, nu doar ca nisip ci şi ca întindere uriaşă între două culmi, pe una dintre ele ridicându-se, înghesuite şi colorate, casele din San Andrés. Am prins o vreme destul de incertă, stropii de ploaie din Santa Cruz ne ajunseseră şi aici, dar am văzut oameni care înotau, alţii are alergau sau pur şi simplu se relaxau. Plaja, chiar dacă e foarte mare, poate fi aglomerată în weekend, aşa că îţi recomand să ajungi pe acolo în timpul săptămânii, când sigur te vei bucura de tot acel spaţiu şi de culorile frumoase din jur.
Coborând în sfârşit spre sud, nu trebuie să ratezi Candelaria. Aici ai contactul cel mai puternic cu istoria, aici ţi se deschide apetitul pentru a afla mai multe despre misterele insulei şi mai ales despre populaţia acesteia, condusă de regii „guanches”. Aici am pus cele mai multe întrebări şi, pentru că tot nu mi s-a satisfăcut pe deplin curiozitatea, a doua zi mi-am cumpărat şi o carte, pe care o poţi găsi şi tu la magazinele cu suveniruri: „The misterious people of the Canary Islands. Guanches. Legend and reality” de J. P. Camacho.
În Candelaria, în piaţa spaţioasă, la malul mării, nu vei putea rata înaltele statui ale regilor, ce par să domine şi să străjuiască oceanul. Ca să ştii la ce te uiţi şi să afli că, în ciuda reprezentării lor, regii guanches nu erau nişte barbari ce zburdau liberi şi dezbrăcaţi prin insulă, n-aş vrea să trec mai departe fără să-ţi povestesc puţin despre originea misterioasă a populaţiei Insulelor Canare, origine neclarificată pe deplin nici până acum.
În antichitate se ajungea destul de greu în Insulele Canare, acestea fiind o provocare chiar şi pentru cei mai buni navigatori. Fenicienii, grecii şi vikingii care reuşeau să se întoarcă din călătorii povesteau nu doar despre curenţii puternici ai Atlanticului ci şi despre aura misterioasă a insulelor sau despre erupţiile vulcanice ce contribuiau şi mai mult la interpretări mistice. Grecii asociau insulele cu Câmpiile Elizee sau cu Grădina Hesperidelor, iar un al mit a fost acela al continentului Atlantida, ale cărui vârfuri muntoase ar fi rămas la suprafaţă, luând forma insulelor Azore, Canare, Madeira şi Capul Verde. Legendele şi poveştile care privesc locuitorii Insulelor Canare sunt multiple. Prima descriere a acestora a fost făcută chiar de Boccacio (autorul Decameronului), în urma relatărilor primite de la participanţii la o expediţie, în 1341. Pe de o parte, acesta descrie populaţia ca fiind sălbatică şi îmbrăcată în piei de animale, pe de alta se pomeneşte rafinamentul veşmintelor unui segment de populaţie care, în contrast cu troglodiţii, avea locuinţe cu grădini şi se ocupa de culturi. În ambele grupuri, fie că era vorba de troglodiţi sau de fermieri, oamenii aveau păr blond, ochi albaştrii şi o înălţime impresionantă. Şi de aici începe misterul. Originea vulcanică a insulei neagă existenţa unor locuitori, chiar de la începuturi. Totuşi, aceste persoane blonde şi înalte trebuie să fi venit de undeva. Dar de unde?
Cronicile de pe la 1495 relatau că bătrânii guanches şi-ar aminti că au fost aduşi acolo de o fiinţă superioară, divină, dar care a uitat apoi de ei. Teoriile, cel puţin până în secolul 20, au fost multiple şi bazate mai mult pe imaginaţie decât pe dovezi reale. Unele leagă originea acestora de vikingi, greci, romani, fenicieni (buni navigatori) sau egipteni (prin descoperirea mumiilor pe insulă). O legendă care îmi place este aceea legată de rebelii romani fără limbă. Pedepsiţi prin tăierea limbii pentru că au complotat şi s-au revoltat, un astfel de grup ar fi fost deportat în insule. Aceştia ar fi inventat „Whistling language” despre care îţi voi povesti mai multe atunci când vom ajunge pe La Gomera, insula pe care acest limbaj se păstrează şi astăzi, făcând parte din patrimoniul UNESCO.
În prezent, teoria cea mai larg acceptată este că populaţia Insulelor Canare ar fi de origine berberă şi ar fi ajuns pe insule în secolul 5 î.C., de undeva din nordul Africii. Nu se ştie de ce, dacă au venit voluntar sau nu, dacă secolul este corect (există ceva descoperiri pe Lanzarote care arată că ar fi existat ceva aşezări şi cu 10 secole î.C), iar în acele timpuri deportările în masă erau un fapt frecvent întâlnit, ca urmare a anumitor victorii şi cuceriri.
Cert este că la începutul secolului 15, cei care se întorceau din expediţiile în insule, spuneau următoarele despre guanches: „Poţi să mergi oriunde în lume, dar nicăieri nu vei găsi oameni mai frumoşi şi mai bine educaţi decât aceştia din insule”. Foarte înalţi, în comparaţie cu europenii, sportivi, îmbrăcaţi în ţesături sofisticate şi frumos colorate, aceştia trăiau într-o societate solidă, stabilă şi foarte activă, având poziţii, roluri şi legi bine definite. Femeile aveau un rol important şi puteau să lupte alături de bărbaţi (şi se pare că făceau bine asta, în unele surse fiind asemuite cu Amazoanele). Legenda spune că, atunci când spaniolii au vrut să transforme femeile în prizoniere, acestea s-au aruncat de pe stânci strigând că mai bine mor, un ritual specific la populaţia guanches, prin care aceştia îşi demonstrau dragostea de libertate.
Şi pentru că ne aflăm încă în Candelaria, privind statuile şi gândindu-ne la toate cele de mai sus, mai trebuie să îţi povestesc despre încă o enigmă, care se referă la cum au ajuns localnicii să adore o imagine creştină încă înainte de a fi cuceriţi de europeni. Se pare că o statuetă de lemn de 1 m înălţime, reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul, a fost găsită între 1390 şi 1400 pe o plajă din Guimar, Tenerife. În mâna dreaptă îl ţinea pe Isus, iar în mâna stângă o lumânare, de unde vine şi numele fecioarei Candelaria. Astăzi mai există doar o replică din secolul 16, în capela Santa Ursula din Adeje.
Merită să ştii măcar puţin din istoria fiecărui loc în care călătoreşti. Ceea ce este cu adevărat interesant în Tenerife, e că istoria este precum o carte cu poveşti fascinante, deloc plictisitoare. Dacă găseşti cartea din care m-am informat şi eu şi ţi-am trezit cât de cât curiozitatea, sunt sigură că vei fi la fel de încântat să o citeşti măcar acasă, la întoarcere, şi că aşa nu vei uita niciodată imaginea valurilor înspumate ce loveau ţărmul străjuit de impresionantele statui cu regii guanches din Candelaria.
Ar mai fi fost încă multe de văzut dar câte poţi face într-o zi? Dacă aş mai fi avut timp aş fi ales o vizită la înălţime, în sate mici cum ar fi Masca. Asta nu înseamnă că nu am ajuns la înălţime, la cea mai mare înălţime de până acum: pe vârful Teide.
Va urma.
Acest serial se întinde pe 10 episoade. Dacă plănuieşti o vacanţă în Tenerife şi vrei să ai toate informaţiile gata de a fi tipărite şi consultate (vezi cuprinsul de la începutul articolului), descarcă Ebook-ul 7 zile în Tenerife. De la -30 m până la + 3718 m. Parola de acces este: tenerife2014lm
[sdm-download id=”58805″ fancy=”0″]
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
