Întotdeauna am fost de părere că oricât de familiar și cunoscut îți poate părea un loc în care ai fost de mai multe ori, acesta tot te mai poate surprinde cu ceva. Mulți parcurg binecunoscutul drum spre Poiana Brașov și, totuși, puțini știu de Peștera Valea Cetății. Recunosc, și eu m-am aflat în aceeași situație, deși am trecut de câteva ori pe lângă indicatorul spre peșteră. Până când am zis că nu se mai poate, trebuie să văd și eu despre ce e vorba. Și n-am regretat deloc. Poate mi-a părut puțin rău că am amânat atât să văd această peșteră, mai ales că este într-adevăr frumoasă și merită cu prisosință o vizită.

Nu este greu de ajuns la ea: de la parcarea amenajată pe șoseaua Valea Cetății spre Poiana Brașov mai ai de urcat cam un sfert de oră prin pădure. Drumul nu este greu, însă fiind multe pietre care pot deveni alunecoase ar fi bine să ai încălțăminte potrivită cu talpă aderentă (bocanci, adidași).

Peștera, situată pe versantul vestic al masivului Postăvarul, la o altitudine de cca 800 m, a fost descoperită în anul 1949, având o lungime de aproximativ 1 km. Este interesant de știut că, la început, galeriile peșterii erau inundate, iar în Sala Mare exista un lac de acumulare a infiltrațiilor de apă, cu o adâncime de 8 m. O explozie hidraulică a eliberat apa din subteran, îndepărtând acumulările de pietre și pământ de la gura peșterii.

Inițial, accesul se făcea printr-un culoar îngust, unde se putea înainta doar târâș. Ulterior, peștera a fost decolmatată, reamenajată și deschisă publicului în decembrie 2010, fiind dotată cu scări și balustrade metalice, dar și cu un sistem modern de iluminare pe bază de leduri cu lumină rece pentru a nu afecta ecosistemul peșterii și pentru a nu favoriza fluctuațiile mari de temperatură care facilitează apariția vegetației. Temperatura se menține constantă pe tot parcursul anului, în jurul valorii de 8-10^o. Peștera adăpostește și lilieci, însă numărul acestora este considerabil mai mic decât în alte peșteri.

Este prima peșteră în care ghidul ne-a propus un mic experiment pentru a încerca să înțelegem ce înseamnă o peșteră activă în mediul său natural. A stins lumina și, vreme de mai puțin de un minut, am fost învăluiți de cea mai neagră beznă pe care am văzut-o vreodată. Parcă o cortină de catifea grea se lăsase peste noi. Întuneric și liniște. Exceptând chicotelile de rigoare, auzeam cum se scurg picăturile de apă de pe pereți sau de pe stalactite.

Accesul se face printr-un tunel, apoi se urcă pe o scară pentru a ajunge în Sala Mare unde se găsesc cele mai multe formațiuni calcaroase (stalactite, stalagmite, coloane). În Sala Mică predomină gururile, acele lacuri mici în care se adună apa din infiltrații.

Datorită acusticii deosebite, în Sala Mare a peșterii, care are o înălțime de peste 20 m și un volum de cca 30 000 m³, a fost amenajată o mini-scenă unde artiștii Filarmonicii din Brașov susțin numeroase concerte, fără a avea nevoie de stații de amplificare a sunetului. Pe durata desfășurării concertelor, peștera nu se vizitează.

În afară de traseul care poate fi vizitat de publicul larg, mai există un traseu speoturistic, destinat celor cu spirit de aventură. Practic se parcurge o porțiune extrem de îngustă care iese în cealaltă parte a peșterii. Traseul poate fi parcurs doar cu ghid și necesită echipament special, dar și o adeverință din partea medicului care să ateste capacitatea de a face efort.

Bine de ştiut:

• Biletul costă 15 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii;
• Programul este 10:00-20:00 zilnic (în perioada mai-octombrie) şi 10:00-18:00 zilnic (în perioada octombrie-aprilie).
• Accesul se face din jumătate în jumătate de oră, un tur complet al galeriei turistice durând aproximativ 20 de minute.
• Mai multe informații și fotografii găsești aici, din păcate anumite secțiunie ale site-ului nu sunt actualizate.

Sursă foto cover: Maria Diaconu / Galerie foto: Alex Farca

Vizualizare hartă mărită

Citește și despre alte peșteri din România:

Ghețarul de la Scărişoara
Ghețarul de la Vârtop
Peștera Muierilor
Peștera Urșilor
Poarta lui Ionele
Polovragi
Șugău

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Articole asemanatoare:

Lene şi contemplare la capăt de ţară, în Delta Dunării Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc Splendoare în Grădina Botanică din Jibou Vacanță în familie: Caii Lupilor