Şase zile pe Rin (2)

Lăcaşuri de cult şi monumente pe malul Rinului

Bisericile, bazilicile, catedralele, capelele, mânăstirile, primele instituţii în jurul cărora s-au adunat colectivităţile, sunt şi astăzi locuri privilegiate. Intru întotdeauna în lăcaşuri de cult; fiecare este diferit, un muzeu de pictură, sculptură, decoraţie interioară. După cuvenita reculegere, observ structura interioară, plafoanele, altarul, amvonul, orga, statuile, icoanele, stalurile, corul, plăcile funerare. Aşa cum se întâmplă să reţin unul sau mai multe fragmente doar, dintr-o mare piesă muzicală, şi din cele văzute  păstrez numai anumite stări şi  fragmente din tot ce am văzut sau plăcut. Cum spuneam şi episodul anterior, „Privire, poantilistă”.

Mainz se mândreşte cu o catedrală romanică impunătoare care a văzut şapte încoronări, fondată în sec XI, mărită şi îmbogăţită până în secolul XVIII. Pe acoperiş, în faţa marii cupole octogonale priveşte oraşul un călăreţ – Sf. Martin, patronul oraşului imperial.

În arhitectura catedralei, cilindrul, trunchiul de con, triunghiul, emisfera şi octogonul s-au armonizat într-o construcţie de anvergură. Majoritatea sculpturilor îi reprezintă pe arhiepiscopii de Mainz. Pictura murală a fost amplasată în partea superioară a pereţilor, deasupra coloanelor, ca la domul Speyer şi alte biserici de pe Rin (Boppard, Koblenz). În altă biserică, Sf. Ştefan, se află frumoase vitralii pictate de Chagall.

Biserica roşie, evanghelică, din Wiesbaden era închisă; i-am admirat înălţimea şi culoarea,  ornamentele exterioare, din teracotă, presupun. În  Etville  biserica parohială, mai joasă, are frumoase statui gotice şi pictură murală.

Ghirlandele de trandafiri împodobesc nu numai malurile Rinului ci şi plafonul bisericii parohiale din Sf. Goar. În Oberwesel capela Sf. Werner, încastrată în vechile ziduri de apărare cu drum de rondă, şi-a schimbat denumirea şi are în  altar portretul unei călugăriţe, fondatoarea ordinului franciscan al Sfintei Fecioare, Mama Rosa (Mutter Rosa) beatificată în 2008. Un Drum al Crucii (basoreliefuri colorate) expresiv împodobeşte pereţii.

Tot în Oberwesel, biserica roşie,  de piatră,  a Maicii Domnului, Liebefrauenkirche (gotică, secolul XIV), situată în afara localităţii, este înaltă şi zveltă. Arcurile bolţilor sunt puse în valoare prin ornamente din ceramică. Vitraliile, corul, orga, sunt opere de mare fineţe. Se remarcă de asemenea sculpturile din lemn, scuturile heraldice, plăcile funerare, pictura pe panouri din lemn. Şi aici sunt pictate plante în bolţi. Bisericile din Bacharach, Boppard şi biserica Maicii Domnului din Koblenz se înrudesc prin sistemul „lojelor” în semicerc; culorile sobre ale coloanelor contrastează cu albul curat pe care se profilează.

În biserica Sf. Nicolae din Sf. Goarhaussen, divinitatea binecuvântează din mijlocul unor culori dezlănţuite, ca de facere a lumii.

Catedrala de la Koln, mereu plină în orice zi sau anotimp, se întrece în înălţime cu domul din Ulm (Germania) şi Notre-Dame de la Paix, din Coasta de Fildeş. Construită în 632 de ani (1248-1880) ea a devenit loc de pelerinaj  datorită Sarcofagului Magilor (moaştele celor Trei Magi), cel mai mare relicvariu din occident. Parte din argint aurit, parte din aur masiv, sarcofagul este împodobit cu sute de pietre preţioase şi emailuri. În catedrala plină de lumina filtrată  prin vitralii uriaşe, sunt multe comori de văzut: statuia Maicii Domnului într-o atitudine firească, de mamă  şi copil care se privesc cu dragoste, fără melancolie sau vreo presimţire sumbră. Un Sfânt Cristof gigant îl poartă pe Isus pe umeri şi aduce noroc  călătorilor.

În jurul micuţei Madone a Pelerinilor, împodobită cu bijuterii, ard în permanenţă lumânări. Tripticul „Patronii oraşului”, cel mai vechi crucifix din arta occidentală, statuia Sfintei Ursula, fecioara care a fost ucisă de hunii conduşi de Atila, împreună cu tinerele din Koln, pentru că nu au acceptat să-şi piardă virginitatea, obiectele liturgice expuse în Muzeul catedralei, sunt de mare valoare.

În multe dintre oraşele de pe Rin, în pieţele populate cu terase, în faţa bisericilor sau în faţa impunătoarelor primării, sunt statui sau grupuri statuare; ele  reprezintă  sfinţi sau personaje din lumea obişnuită: poliţai, vânzători ambulanţi, bunici, nepoţi, toboşari, arlechin, viticultori, comandanţi de armată etc.

Koblenz Politistul și vanzatoarea clandestina
Koblenz Politistul și vanzatoarea clandestina

Două monumente prestigioase privesc Rinul de sus: primul este statuia ecvestră a lui Wilhem I supranumit „cel Mare”, străjuind confluenţa Rinului cu Mosela, în Deutche Eck. În timpul său (1797–1888), din Imperiul German făceau parte regiuni din Rusia, Danemarca, Lituania, Polonia, Franţa şi Belgia. Bombardat de americani, monumentul a fost reconstruit începând cu 2002.

Koblenz Wilhem I 2

Koblenz Wilhem I

Al doilea monument, „Germania” (1877 -1883), situat între Rudesheim şi Asmannhaussen, la poala pădurii Niederwald, domină valea. Făcut din contribuţiile poporului german în timpul lui Wilhem I, are braţul drept ridicat ca şi Statuia Libertăţii. Au fost construite cam în acelaşi timp. Ca dimensiuni (35,5 m cu tot cu soclu) statuia germană este cam a treia parte din cea dăruită de francezi americanilor (aproape 100 de m cu tot cu soclu). Mesajul lor este bineînţeles, la poluri opuse: „Germania” înalţă spre glorificare coroana imperială reprezentând monarhia şi se sprijină pe o sabie uriaşă ce sugerează puterea unui imperiu obţinut prin forţă. Statuia Libertăţii (în 1886 a fost pusă în rada portului New York) calcă în picioare lanţurile sclaviei şi arată lumii o flacără aurită; la majoritatea popoarelor, începând cu grecii antici, focul înseamnă purificare şi renaştere în acelaşi timp. Sunt viziuni diferite din două continente, exprimate prin intermediul sculpturii ce continuă astfel seria gigantelor reprezentări de zei, semizei, împăraţi, sfinţi, Isus (în ţări latine), Buda (în Orient), conducători de state, din Antichitate până în prezent.

Deşi mesajul „Germaniei”nu mai este de actualitate, monarhia a apus, monumentul este impresionant; în basorelieful de pe soclul flancat de doi îngeri, apar aproximativ 200 de bărbaţi în mărime naturală, împărat, strategi, prinţi şi soldaţi care au contribuit la crearea imperiului care nu mai există.

Deşi ocupată şi bombardată masiv după cel de-al doilea Război Mondial, Germania s-a refăcut şi este ţara cea mai puternică, din punct de vedere economic, din Europa. Când vezi statuia, îţi dai seama că ea continuă să reprezinte o naţiune puternică.

„Germania” 3

Călători de pe toate continentele vin să vadă „Germania” şi să admire Rinul ce curge printre blândele coline cu viţă de vie. Tot în marginea pădurii se află o construcţie delicată: un templu romantic, vizitat de Goethe şi Beethoven. Bombardat şi reconstruit.

Templu romantic în pădurea Niederwald

Citeşte şi:

Natură şi arhitectură urbană, pe Valea Rinului

Castelul Stolzenfels

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.