Castelul Reichsburg de pe Valea Moselei

Valea Moselei (3) – Muzee şi castele

Valea Moselei (3) – Muzee şi castele

Muzee şi castele

La Trier găsim Muzeul Național al Arheologiei Renaniei, Muzeul jucăriilor și păpușilor, la Zell Muzeul Trabucului,  înTraben-Trarbach Muzeul Moselei Millocii. La Koblenz este de asemenea Muzeul Moselei Mijlocii (artă) și muzeele din fortăreața Ehreberstein. Konz este cunoscut pentru Muzeul vinului (terroir), în aer liber iar la Saarburg se poate vedea Muzeul Morii lui Hackenberg.

Castele

Ca și pe Rin, unele castele au primit alte întrebuințări: Klusserath din Zell a fost transformat în hotel, „Vechiul castel” din Koblenz este acum biblioteca orașului. Cetatea Thurant din Alken, distrusă de francezi și reconstruită în 1916 se vizitează și prezintă o colecție de mobile, obiecte de artă artizanală și armuri.

Burg Elz

Aproape de Muden*, în valea Elbach-ului se află un ansamblu arhitectonic ce nu a suferit niciodată distrugeri. Construit pe o stâncă la baza căreia curge pârâul Elz, a aparținut și aparține încă familiei Elz care a avut reprezentanți cu funcții importante în Trier și Mainz. Aceștia au deținut mari domenii pe lângă Koblenz, Trier, Boppard, Wurzburg, Mainz, Belgrad (Vukovar). Prin diplomație, castelul a traversat vremuri tulburi fără a fi distrus. În secolul al-XIII-lea Burg Elz a fost împărțit între cele trei ramuri, Rubenach, Rodendorf și Kempeni care, dedicați fiecare părții sale, au  continuat să construiască. În prezent castelul este un edificiu fortificat cu mai multe corpuri cuprinzând opt turnuri de locuințe  grupate în jurul curții interioare. În cele aproape 100 de camere au trăit 100 de persoane. Rezultatul a fost o mulțime de turnulețe, mini colombaje, balconașe, ce nu distonează împreună. Așezat la mare înălțime, cu zidurile sale groase, de piatră, castelul foarte bine păstrat, seamănă cu Neuschwanstein. Pe lângă piatră, lemnul, în interior, este capital: bârne groase, uneori cât un trunchi de copac, bârne fasonate, pictate sau patinate, susțin plafoanele. Mobilierul este în întregime din lemn. Vizita începe, fără ghid, cu sălile subsolului unde sunt expuse în vitrine mai mult de 500 de obiecte din aur, argint și fildeș sculptat, medalii, veselă, haine, arme și obiecte de cult, bijuterii, porțelanuri, opere realizate de mari maeștri germani. Toate au aparținut familiei și au fost folosite la un moment dat.

Castelul Elz pe Valea Moselei

Castelul Elz pe Valea Moselei

Am intrat în grup, în casa Rubenach, conduși de o doamnă ghid autoritară, prin capelă, Sala Armelor europene și orientale (armuri, caschete, arme de foc, halebarde), holuri, scări înguste, în spirală, camere de zi cu șemineuri, dormitor (pat cu baldachin, cabinete de toaletă și de lucru); interioarele au tapiserii flamande, mobilier şi tablouri. În  camera de zi sunt panouri pictate pe lemn, o madonă  de Lucas Cranach cel Bătrân și un orologiu de pe la 1500.  În Casa Rodendorf  sunt de reținut Sala Prinților Electori (mobilier baroc și rococo, portrete, colecție de porțelanuri), o cameră a copiilor (Sala  Conteselor) cu mobilier adecvat și acces la o cameră alăturată. Sala Cavalerilor, cea mai mare din castel este decorată cu măști de bufoni ce simbolizează libertatea cuvântului, iar trandafirul tăcerii, situat deasupra intrării invită la discreție, ceea ce potențează cumva libertatea de exprimare. Decorul este completat de tablouri, armuri  și miniaturi de tunuri. Fosta sufragerie, cea mai elegantă, se poate lăuda cu pictură pe sticlă, boltă cu nervuri în formă de stea, sobă de faianță ce îi înfățișează pe cei patru evanghelişti și blazoane familiale. Scara îngustă cu spirala deschisă de la stânga la dreapta, la coborâre, îl favoriza pe cel ce se apăra în fața unui agresor. În bucătărie tronează un cuptor din tuf (odată încins se curăța și se cocea pâinea), vase de aramă si tot felul de recipiente. Deasupra vetrei, cremaliera, în funcție de poziția vasului față de foc, regla temperatura la care se pregătea mâncarea. Făina se păstra în cufăr special, de inelele fixate în plafon atârnau coșuri cu provizii, la adăpost de animale. Cuptorul avea și nișe pentru păstrarea mâncării la căldură.

Castelul Elz pe Valea Moselei

Castelul este bine întreținut, are un restaurant și magazin.

Am avut noroc de o zi însorită, la Elz; vizitatorii numeroși erau fie în castel, fie la restaurant, fie la pârâul din vale, la o mică și plăcută bălăceală.

Castelul Elz pe Valea Moselei

Castelul Reichsburg din Cochem

În Evul Mediu frământat de conflicte regale, senioriale și religioase castelele de apărare se înălțau pe coline sau stânci înalte, atât pentru o bună vizibilitate asupra împrejurimilor cât și în scop defensiv. Ziduri groase (3,60 m), șanțuri, patru porți, nu au împiedicat distrugerea castelului de către francezi (1689). Deasupra orașului Cochem, cetatea Reichsburg, construită pe la anul 1000, a fost aruncată în aer când francezii au trecut orașul prin foc, pușcă și dinamită. După 200 de ani de la distrugere un om de afaceri berlinez, Iacob Ravene, a investit o sumă enormă în reconstruirea, decorarea, mobilarea și ornarea a ceea ce vedem astăzi: un impozant castel de la sfârșitul Evului mediu. În 1947 el a trecut în proprietatea landului.

DSCN8010

Din frumoasa piață principală a orașului Cochem un autobuz îi transportă pe vizitatori la castel (4 euro/persoană dus-întors). Înconjurat de ziduri, castelul este monumental. Marele mozaic de pe Turnul Rotund (unicul supraviețuitor al atacurilor francezilor) îl înfățișează pe Sfântul Cristof, protectorul călătorilor. În interior, lemnul sculptat  (uși, lambriuri, mobilier, plafoane, fiecare altfel, coloane de susținere a plafonului – în Sala Cavalerilor, balustrada scărilor – din Sala Armelor, predomină. În mobilier sunt folosite diferite esențe și intarsii din sidef. Pe o sobă din faianță de Nuremberg sunt reprezentați regii Regatului Israel. O mică femeie-lustră pe post de mascotă alungă demonii și aduce noroc. Ca noutate, față de alte interioare germane, apare faianța de Delft, pe etajere, în sufragerie, la șemineul din Camera Doamnelor, pe un perete despărțitor (în Camera Romană). Pentru realizarea unor simetrii s-au inventat uși false (în sufragerie), Din castel nu lipsește un pasaj secret – în camera Romană. Pictura este prezentă în portrete, copii după Tizian și Rubens, sculptura în statuete și basoreliefuri. Din 50 de camere se vizitează 7. În Sala Vânătorii ornată cu trofee, pe o masă, sunt ulcioare din cositor reprezentând rația zilnică de vin în însetatele secole XVI, XVII (se bea, în medie, 160 l de vin pe an, de persoană!). Sala Armelor se deschide spre o terasă de unde se vede Mosela. Reichsburg a fost castel-vamă de la început chiar (anul 1000), supraveghea navigația pe singura cale de acces pe apă, dintre Germania și Franța. De aici se putea împiedica trecerea vaselor cu un lanț acționat de un troliu. Castelul era amplasat strategic.

Multe s-au schimbat. În timpul Renașterii castelele de apărare s-au demodat. Au apărut elegantele castele de pe Loara iar, în secolul al-XIX-lea, Ludwig al-II-lea, prințul Bavariei, a cheltuit fonduri importante în construirea și decorarea unor castele „de frumusețe”, muzee în prezent.

La Reichsburg, pe grinzile dintr-o cameră de trecere este scris:„Nu judecați frumusețea după profitul pe care l-ați obține de pe urmele ei”. Iacob Ravene nu a reconstruit acest castel pentru vreun profit.

Note

Din orice direcție s-ar veni, pe A 3, A61, A 48, B 416, se ia direcția Munstermaifeld, de unde sunt indicatoare. Este parcare liberă, de acolo un microbuz (2 euro/ persoană dus-întors) merge până aproape de castel. Intrare adulți 9 euro, copii 6.50

Citeşte şi

Natură şi arhitectură pe Valea Moselei

Arhitectură religioasă şi vestigii

Vinul de pe Valea Moselei

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.